Secole de protestanți și catolici certându-se cine reprezintă greșit Evanghelia, ca până la urmă să fie reprezentați amândoi greșit de un scenarist de la Hollywood care nu a citit niciunul.
Toți creștinii sunt... creștini — ar trebui să încetăm cu gatekeepingul?
Mi-a venit ceva în minte azi. Vreme de secole, mai ales în lumea vorbitoare de engleză, catolicii au fost adesea înfățișați ca superstițioși, anti-intelectuali, ostili libertății și orbește supuși autorității. O parte a venit din conflicte reale. O parte a venit din secole de polemică protestantă și din ceea ce istoricii numesc Legenda Neagră. În orice caz, imaginea s-a înrădăcinat adânc în cultura occidentală.
In groups
Gândire
Secole de protestanți și catolici certându-se cine reprezintă greșit Evanghelia, ca până la urmă să fie reprezentați amândoi greșit de un scenarist de la Hollywood care nu a citit niciunul.
Conținutul postării
Mi-a venit ceva în minte azi. Vreme de secole, mai ales în lumea vorbitoare de engleză, catolicii au fost adesea înfățișați ca superstițioși, anti-intelectuali, ostili libertății și orbește supuși autorității. O parte a venit din conflicte reale. O parte a venit din secole de polemică protestantă și din ceea ce istoricii numesc Legenda Neagră. În orice caz, imaginea s-a înrădăcinat adânc în cultura occidentală.
Apoi a apărut Hollywoodul și a moștenit multe dintre acele presupuneri. Câte filme am văzut în care figura religioasă e îngustă la minte, speriată de știință, obsedată de reguli sau încearcă să controleze viețile oamenilor?
Ce mi se pare interesant e că nu cred că stereotipurile au rămas limitate la catolici. La un moment dat, oamenii au încetat să mai facă distincții. Stereotipul a devenit „creștinii”.
Preotul a devenit pastor. Catolicul a devenit evanghelic. Vechea caricatură a unei singure confesiuni a devenit încet caricatura întregii credințe. Legenda Neagră s-a întors împotriva lor. Și ironia e că tocmai creștinii au ajutat ca asta să se întâmple. Protestanții au petrecut secole atacându-i pe catolici. Catolicii au ripostat atacându-i pe protestanți. Fiecare confesiune părea nerăbdătoare să explice de ce ceilalți erau problema.
Între timp, cultura mai largă ne-a privit pe toți și a tras concluzia că însuși creștinismul era problema. Mi se pare deprimant, fiindcă majoritatea creștinilor obișnuiți pe care îi cunosc nu sunt oamenii din acele stereotipuri. Sunt profesori, ingineri, asistente medicale, oameni de știință, părinți și vecini care încearcă să-și trăiască credința cât pot de bine.
Încă avem diferențe teologice, iar acele diferențe... sincer, nu prea contează. Dar uneori mă întreb dacă nu cumva am consumat atâta energie luptându-ne unii cu alții încât am uitat cum apăream în ochii tuturor celorlalți. Pentru mulți oameni din afara Bisericii, nu suntem catolici, protestanți, ortodocși sau altceva. Suntem doar creștini.
Poate că e timpul să ne amintim și noi de asta.
Thoughts
-
PermalinkSecole de protestanți și catolici certându-se cine reprezintă greșit Evanghelia, ca până la urmă să fie reprezentați amândoi greșit de un scenarist de la Hollywood care nu a citit niciunul.
-
PermalinkNu cumpăr ideea că diferențele teologice nu contează. Tu zici asta de pe poziția cuiva pentru care credința e un dat. Pentru cineva care a fost certat că se împărtășește greșit sau că botezul lui nu e valid, gatekeepingul ăla e foarte real și foarte recent. E ușor să predici unitate când nu tu ai fost dat afară.
-
PermalinkObservația cu Legenda Neagră e corectă și aproape nimeni nu o face conștient. Caricatura a fost construită întâi împotriva catolicilor în lumea anglofonă, apoi s-a generalizat fiindcă publicul de masă nu deosebește un preot ortodox de un pastor baptist. Pentru cineva din afară, sutana e sutană. Așa funcționează stereotipul: cere distincții zero.
-
PermalinkAm crescut într-o familie mixtă, mama ortodoxă, tata catolic, și fiecare bunică era convinsă că cealaltă o duce pe mama în pierzanie. La nuntă a fost o problemă logistică serioasă cine binecuvântează ce. Deci da, cearta dintre voi e reală. Dar ai dreptate că vecinii atei ne vedeau pe toți la grămadă ca pe niște ciudați care nu mănâncă carne miercurea.