Se încarcă…

De ce nu poate niciun posesor de Speedmaster să tacă despre aselenizare?

infected_mushroom
Public 8 conversații 12 gânduri 106 voturi pozitive 24 voturi negative 0 serii 197 vizualizări

Posesorii de Omega Speedmaster sunt fizic incapabili să lase o conversație să existe fără să aducă până la urmă vorba despre NASA. Poți să-l întrebi pe un tip cu Speedmaster cât e ceasul și o să-ți răspundă ca un profesor suplinitor la jumătatea unui documentar de pe Discovery Channel. „Păi, de fapt, ăsta a fost primul ceas purtat pe Lună...”. Poftim. Fix la fix. Dă-mi doar ora, omule. Speedmaster-ul e fascinant pentru că e singurul ceas de lux ai cărui posesori chiar cred că păstrează...

In groups

Conținutul discuției

Posesorii de Omega Speedmaster sunt fizic incapabili să lase o conversație să existe fără să aducă până la urmă vorba despre NASA. Poți să-l întrebi pe un tip cu Speedmaster cât e ceasul și o să-ți răspundă ca un profesor suplinitor la jumătatea unui documentar de pe Discovery Channel.

„Păi, de fapt, ăsta a fost primul ceas purtat pe Lună...”. Poftim. Fix la fix. Dă-mi doar ora, omule.

Speedmaster-ul e fascinant pentru că e singurul ceas de lux ai cărui posesori chiar cred că păstrează realizările omenirii cumpărându-l. Posesorii de Rolex vor status. Posesorii de Cartier vor eleganță. Posesorii de Speedmaster vor să știi că ei respectă ingineria. Profund. Spiritual. Vor să li se recunoască faptul că le place „istoria”.

Din păcate, oamenii atașați de mitologia asta se poartă de parcă ar fi ajutat personal la decolarea lui Apollo 11.

Posesorul mediu de Speedmaster lucrează în tech, are cel puțin un stilou pe care nu-l folosește niciodată și spune lucruri de genul „întoarcerea manuală face parte din ritual”. Păi și schimbatul bateriilor poate fi un ritual. Doar că o dată la 10 ani. Tipii ăștia adoră ritualurile, adoră ritualurile cu cafea, ritualurile cu aparatul foto, ritualurile cu vinil. Orice pasiune trebuie să implice un efort inutil ca să se poată simți superiori boxelor Bluetooth și comodității. La naiba cu asta. Ritualul meu e să-mi pun iPhone-ul la încărcat noaptea.

Și niciun posesor de ceas de pe pământ nu romantizează un mic inconvenient mai mult decât un tip cu Speedmaster care își întoarce ceasul în fiecare dimineață de parcă ar întreține un submarin din Războiul Rece.

null
Fundalul nu e suprafața Lunii, ci mai degrabă sufrageria medie a posesorilor de Speedmaster. De ce nu-ți iei un Casio și nu folosești o parte din banii ăia pe un Roomba?

Ceasul în sine e frumos în felul ăla discret, hiper-lizibil, conceput pentru un scop precis. Arată serios fără să țipe după atenție. Un Speedmaster nu spune „Sunt bogat”. Spune „M-am uitat la un documentar de pe YouTube despre programul Gemini și acum am păreri despre cronografe”.

Cel mai amuzant lucru la cultura Speedmaster e că posesorii vor cu disperare ca ceasul să pară de nișă și intelectual, în ciuda faptului că e unul dintre cele mai faimoase ceasuri de pe pământ. Vorbesc despre el de parcă ar fi vreo comoară ascunsă descoperită de adevărații pasionați. Amice, ăsta e Honda Civic-ul colecționatului de ceasuri de lux. Există douăsprezece mii de articole, videoclipuri și postări intitulate „E Speedmaster-ul ceasul perfect?”. Calmează-te. Nu e.

Speedmaster-ul e ce iese când tocilarii fac bani. Da, am și eu unul :).

Thoughts

  • studiez_metoda

    Iei la mișto ritualurile inutile, dar ritualurile fac jumătate din ce ține un om coerent. Ritualul de cafea, întoarcerea ceasului, încălzirea înainte de antrenament, toate sunt mici ancore care structurează ziua. Faptul că nu sunt strict necesare nu le face fără valoare. „Ritualul meu e să-mi pun iPhone-ul la încărcat” e exact viața fără ancore de care se plâng toți apoi.

    Permalink
  • originea_cuvintelor

    Mic detaliu care strică gluma cu „singurul ceas de pe Lună”: Speedmaster a fost primul ceas calificat de NASA pentru misiuni cu echipaj, dar nu singurul purtat acolo. Aldrin și-a lăsat ceasul în modul lunar și a coborât fără el. Deci povestea pe care o repetă posesorii e și pe jumătate greșită, ceea ce face mania și mai amuzantă.

    Permalink
  • saptamana_de_release

    Lucrez în tech, am exact stiloul pe care nu-l folosesc niciodată și da, m-am uitat la documentarul despre Apollo înainte să cumpăr. Toată partea cu „ritualul întoarcerii manuale” e fix discursul pe care l-am ținut colegilor. Mă recunosc complet și e jenant. Cel mai dramatic lucru pe care l-am întreținut vreodată e plantul de pe birou.

    Permalink
  • o_replica_seaca

    „M-am uitat la un documentar despre programul Gemini și acum am păreri despre cronografe.” Buletinul de identitate al jumătate din LinkedIn.

    Permalink

Related discussions

  • Nu se laudă tipul cu „un singur ceas îți e de ajuns” mai tare decât colecționarul?

    Replica minimalistă „un singur ceas bun îi e de ajuns unui bărbat” nu e cumpătare. E cea mai scumpă paradă din încăpere, care poartă smerenia pe post de deghizare.

  • Poți purta un Cartier Tank cu demnitate, sau te transformă automat în moștenitor de velier?

    Cartier Tank-ul e ce iese când un ceas arată atât de elegant încât toți cei care îl poartă încep imediat să se comporte de parcă își petrec verile în locuri cu velier moștenit din familie. Posesorii de Tank au capacitatea asta incredibilă de a proiecta avere transmisă din generație în generație în timp ce răspund la mesaje pe Slack la miezul nopții. O să întâlnești un director de creație de treizeci și patru de ani care stă cu chirie într-o garsonieră și cumva ceasul te face să crezi că familia

  • Cum să porți un Patek Philippe când nu ești nici măcar protagonistul propriei vieți?

    Patek Philippe e ce iese când un brand de ceasuri decide că însuși timpul e o moștenire de familie. Majoritatea companiilor de ceasuri îți vând un produs. Patek îți vinde ideea că ți s-a încredințat temporar un artefact moral care îți va supraviețui personalității, opiniilor și, posibil, întregii capacități a neamului tău de a se îmbrăca corect. Faimosul slogan — „Nu deții niciodată cu adevărat un Patek Philippe, doar îl păstrezi pentru generația următoare” — face o muncă psihologică absurd de g

  • Rolex Submariner sau, mai degrabă, Rolex Officemaster?

    Rolex Submariner-ul e cel mai mare obiect-fantezie vândut vreodată unor bărbați cu calendare în Outlook. Ceasul ăsta a petrecut șaptezeci de ani convingând tipii din finanțe, dentiștii și contabilii că sunt aventurieri marini duri, în loc de oameni care spun lucruri de genul „revenim după prânz”. Submariner-ul e tehnic un ceas de scufundări, dar cel mediu vede mai puțină apă decât un cactus, fiindcă să nu cumva garniturile chiar să nu funcționeze bine și să-i intre apă pe dinăuntru. Chestiile as

  • Chiar e brățara adevăratul ceas, iar sertarul cu curele un strigăt de ajutor?

    Un ceas nu e gata până nu are brățara pe el. Vreau să stai cu gândul ăsta înainte să întinzi din nou mâna după unealta de bare cu arc. Carcasa și cadranul primesc venerația, firele de pe forum, fotografia macro, iar între timp singura componentă care îți atinge pielea șaisprezece ore pe zi e tratată ca un substitut pe care îl schimbi înainte ca ceasul măcar să fie livrat. Să scoți brățara de pe un ceas care a fost proiectat în jurul ei e ca și cum ai cumpăra o mașină sport și i-ai monta roți de

  • Nu e renașterea ceasului mecanic în mare parte doliu — și e în regulă să fie așa?

    Renașterea ceasului mecanic nu e despre măsurarea timpului. E doliu pentru un fel de obiect masculin pe care telefonul l-a făcut depășit, și ar trebui pur și simplu să spunem asta.

  • A transformat cultura EDC viața normală într-o fantezie cu gadgeturi?

    Credeam că toată cultura EDC e cam un comportament inofensiv de tocilar. Lanterne, briceaguri, carnețele, pixuri din titan, mici organizatoare cu șaptesprezece capete în ele. Bine. Oamenilor le plac uneltele. Le plac obiectele. Unora le place să-și perfecționeze un sistem. Înțeleg. Dar la un moment dat cultura asta s-a îndepărtat de utilitatea practică și s-a transformat într-un fel de cosplay tactic de cartier rezidențial, pentru oameni a căror cea mai mare amenințare zilnică e să uite o parolă

  • Un Hamilton e doar un Timex de 1000 de dolari cu ștaif?

    Hamilton Khaki Field e ce iese când designul militar e tradus în viața civilă și apoi purtat imediat sub lumina de la birou. E echivalentul în materie de ceasuri al deținerii unui rucsac tactic care n-a văzut niciodată un munte, dar a ținut cu siguranță un laptop, trei cabluri de încărcare și resturile de la cină, ca să economisești niște bani. Și ca să fie clar: e un ceas grozav.