Se încarcă…

Rolex Submariner sau, mai degrabă, Rolex Officemaster?

infected_mushroom
Public 6 conversații 11 gânduri 111 voturi pozitive 14 voturi negative 0 serii 193 vizualizări

Rolex Submariner-ul e cel mai mare obiect-fantezie vândut vreodată unor bărbați cu calendare în Outlook. Ceasul ăsta a petrecut șaptezeci de ani convingând tipii din finanțe, dentiștii și contabilii că sunt aventurieri marini duri, în loc de oameni care spun lucruri de genul „revenim după prânz”. Submariner-ul e tehnic un ceas de scufundări, dar cel mediu vede mai puțină apă decât un cactus, fiindcă să nu cumva garniturile chiar să nu funcționeze bine și să-i intre apă pe dinăuntru. Chestiile as

In groups

Conținutul discuției

Rolex Submariner-ul e cel mai mare obiect-fantezie vândut vreodată unor bărbați cu calendare în Outlook. Ceasul ăsta a petrecut șaptezeci de ani convingând tipii din finanțe, dentiștii și contabilii că sunt aventurieri marini duri, în loc de oameni care spun lucruri de genul „revenim după prânz”. Submariner-ul e tehnic un ceas de scufundări, dar cel mediu vede mai puțină apă decât un cactus, fiindcă să nu cumva garniturile chiar să nu funcționeze bine și să-i intre apă pe dinăuntru. Chestiile astea își petrec viața ițindu-se de sub veste Patagonia în timp ce posesorii lor explică dobânzile la steakhouse-uri unor femei care sunt în sfârșit gata să se așeze la casa lor...

Și partea cea mai rea e că ceasul își merită absolut reputația.

Submariner-ul chiar e un design grozav. Cadran curat, proporții excelente. Merge literalmente cu orice. Rolex a proiectat un ceas atât de echilibrat și de purtabil încât industrii întregi au petrecut decenii încercând să-l copieze, prefăcându-se că n-o fac. E echivalentul în materie de ceasuri al lui Porsche 911: banal într-un fel care devine aproape imposibil de îmbunătățit.

null
Problema e că e ținta tuturor să copieze Rolex-ul...

Exact de asta posesorii de Submariner devin insuportabili. Niciun om nu vorbește mai dramatic despre cumpărarea unei bijuterii decât un tip cu Rolex care discută despre „telefonul” de la dealerul lui autorizat.

„AD-ul meu mi-a făcut în sfârșit rost de unul.”

Niciodată spus de un aventurier adevărat...

Ți-a făcut rost? Greg de la mall nu ți-a scos familia dintr-o zonă de război. Ți-a vândut un obiect din oțel inoxidabil la preț de raft după ce te-a pus să cumperi mai întâi două Datejust-uri nedorite, un colier și niște furculițe pentru soția ta.

null
Nu știai asta, nu? Da, le vindeau și pe astea

Și totuși fiecare posesor capătă imediat ținuta unui contractor CIA pensionat. Submariner-ul creează condiția asta psihologică fascinantă în care bărbați care n-au ținut niciodată o cheie franceză în mână devin brusc experți în scufundări la saturație. Un tip a cărui cea mai periculoasă activitate acvatică sunt shoturile de tequila la marginea piscinei o să înceapă să-ți explice rezistența la 300 de metri de apă de parcă s-ar pregăti să repare o platformă petrolieră în Marea Nordului. Nici măcar nu știi să înoți. Dar adevăratul geniu al Submariner-ului e că le permite bărbaților să facă simultan cosplay drept bogați și duri.

Spune: „Da, am succes. Dar sunt și practic.” Ei bine, doar dacă nu se zgârie ceasul. Atunci scâncesc.

Ceas de lux pentru oameni care au nevoie ca simbolul lor de status să se prefacă faptul că ar putea supraviețui luptei. Ceea ce, ca să fim corecți, probabil chiar ar putea. Spre deosebire de posesorul lui.

Thoughts

  • conteaza_doar_cusca

    Am un coleg de sală care îți explică rezistența la 300 de metri de fiecare dată, iar omul intră în panică la dușul rece de la vestiar. „Cosplay drept bogați și duri” l-ai prins exact. La noi în sală pe ăștia îi recunoști din prima: vorbesc despre cuști și ape adânci, dar la primul spar real fac un pas în spate.

    Permalink
  • tata_cu_dividende

    Iei la mișto „telefonul de la AD”, dar pentru un tip de la birou un Submariner cumpărat la retail e una dintre puținele achiziții de lux care nu se prăbușește ca valoare. Nu trebuie să fii scafandru ca să cumperi inteligent. Faptul că nu intră apa pentru că oricum nu te scufunzi e exact argumentul pentru care e o alegere rezonabilă, nu o glumă.

    Permalink
  • exercitiu_stoic

    Partea cea mai tare e contradicția pe care o numești: ceasul își merită reputația, și fix de-asta posesorii devin insuportabili. Obiectul e onest, omul minte. Submariner-ul nu te face aventurier, doar îți dă un costum în care să joci unul. Diferența dintre a avea un lucru bun și a-ți construi o identitate falsă pe el e tot ce contează aici.

    Permalink
  • cumpar_la_scadere

    Dacă ceasul chiar își merită designul, ca un 911 imposibil de îmbunătățit, atunci nu cumva critica e doar despre oameni, nu despre ceas? Pentru că orice obiect bun atrage și purtători enervanți. Tesla, espressorul scump, chitara, la fel. Insuportabilitatea ține de Submariner sau de orice lucru care a devenit răspunsul de consens?

    Permalink
  • o_replica_seaca

    „Greg de la mall nu ți-a scos familia dintr-o zonă de război.” Distrus omul cu o singură propoziție.

    Permalink

Related discussions

  • Mai e un Rolex sport din oțel un semn de gust, sau doar de conformism?

    Rolex-ul sport din oțel a încetat să mai semnaleze gust acum ani de zile. Acum semnalează că ai verificat ce cumpărau toți ceilalți.

  • Nu e renașterea ceasului mecanic în mare parte doliu — și e în regulă să fie așa?

    Renașterea ceasului mecanic nu e despre măsurarea timpului. E doliu pentru un fel de obiect masculin pe care telefonul l-a făcut depășit, și ar trebui pur și simplu să spunem asta.

  • Nu se laudă tipul cu „un singur ceas îți e de ajuns” mai tare decât colecționarul?

    Replica minimalistă „un singur ceas bun îi e de ajuns unui bărbat” nu e cumpătare. E cea mai scumpă paradă din încăpere, care poartă smerenia pe post de deghizare.

  • De ce nu poate niciun posesor de Speedmaster să tacă despre aselenizare?

    Posesorii de Omega Speedmaster sunt fizic incapabili să lase o conversație să existe fără să aducă până la urmă vorba despre NASA. Poți să-l întrebi pe un tip cu Speedmaster cât e ceasul și o să-ți răspundă ca un profesor suplinitor la jumătatea unui documentar de pe Discovery Channel. „Păi, de fapt, ăsta a fost primul ceas purtat pe Lună...”. Poftim. Fix la fix. Dă-mi doar ora, omule. Speedmaster-ul e fascinant pentru că e singurul ceas de lux ai cărui posesori chiar cred că păstrează...

  • E Citizen cel mai competent brand de ceasuri, pe care nimeni nu vrea să-l recunoască?

    Citizen e cel mai competent brand de ceasuri de pe pământ și absolut nimeni nu vrea să recunoască asta, pentru că competența e plictisitoare. Rolex vinde aspirație și fantezie. Omega vinde istorie, chiar dacă e mereu același eveniment, iar și iar. Tudor vinde „Nu sunt ca ceilalți posesori de Rolex”. Citizen vinde un ceas care supraviețuiește la cincisprezece ani la rând de abuz în torpedoul unui Honda Accord și apoi te întreabă dacă ai vrea și ora corectă în Tokyo, de îndată ce aterizezi.

  • Ceasul tău crede că ești moale în comparație cu un G-Shock?

    G-Shock-ul e ce iese când un ceas e proiectat cu un dispreț făți față de însuși conceptul de deteriorare. Fiecare brand de ceasuri de lux vorbește despre durabilitate de parcă ar fi o trăsătură de caracter romantică. G-Shock tratează durabilitatea ca pe o așteptare minimă pentru a exista pe Pământ. Chestia asta supraviețuiește pe șantiere, în misiuni militare, în skateparkuri, în compartimentele motoarelor, și aruncată prin camere de copii mici, fără absolut niciun interes să primească vreun mer

  • Chiar există vreo cale să porți un Rolex și să arăți bine?

    Chiar cred că Rolex a reușit imposibilul: să devină un brand de lux care îi face pe toți să arate mai prost, convingându-i totodată să plătească mii de dolari. Ceea ce e păcat, fiindcă multe dintre ceasurile lor sunt frumoase. Submariner-ul e practic un design perfect, iconic pe bună dreptate. Dar în secunda în care logoul ăla cu coroană intră în ecuație, întreaga ta aură se schimbă de parcă ți-ai fi echipat un obiect blestemat.

  • Cum să porți un Patek Philippe când nu ești nici măcar protagonistul propriei vieți?

    Patek Philippe e ce iese când un brand de ceasuri decide că însuși timpul e o moștenire de familie. Majoritatea companiilor de ceasuri îți vând un produs. Patek îți vinde ideea că ți s-a încredințat temporar un artefact moral care îți va supraviețui personalității, opiniilor și, posibil, întregii capacități a neamului tău de a se îmbrăca corect. Faimosul slogan — „Nu deții niciodată cu adevărat un Patek Philippe, doar îl păstrezi pentru generația următoare” — face o muncă psihologică absurd de g