Cei mai mulți oameni nu au o problemă de mișcare. Au o problemă de verigă slabă. Nu vorbesc despre sportivi de elită, ăia sunt o minoritate și oricum nu stau pe internet să mă citească. Vorbesc despre oameni obișnuiți care vor un corp care să facă față la lucruri grele fără să cedeze prima dată ceva stupid. Dacă brațele, umerii sau priza îți cedează înainte ca treaba să fie gata, nu mă interesează cum arată cifrele tale la squat și deadlift. Corpul spune adevărul repede.
Am învățat asta în cel mai puțin masculin mod cu putință, după 2 ani în care credeam că sunt genial fiindcă aveam squat de ~350lbs și deadlift de ~400lbs. Cântăresc 170lbs. Cifrele erau destul de bune cât să mă facă să cred că știu ce fac. Apoi sarcinile reale au dat în vileag minciuna. Țineam în brațe prietena... într-un context privat. Mi-au cedat bicepșii, deltoizii anteriori.... abdomenul!. N-am simțit nimic în picioare, nici în spate. Dar „mușchii de oglindă” au renunțat! Toate prelegerile despre transfer, functional training, și se dovedește că mușchii de oglindă sunt veriga mea slabă!
Asta m-a împins să reflectez și să spun pe față că toată chestia cu „antrenează mișcări, nu mușchi” e o tâmpenie. Sună inteligent, sună atletic și îți dă o scuză să te simți mai bine cu timpul investit la sală chiar dacă corpul tău n-o arată. Sigur, tipii ăia arată grozav, dar „eu sunt funcțional, frate, pot să fac chestii pe care ei nu le pot”. Mai ales sună a tip care încearcă să pară mai presus de bodybuilding. Ce ascunde de obicei e refuzul de a-și pune singura întrebare care contează: pentru ce te antrenezi de fapt? Știi măcar ce ai de gând să faci cu squat-urile alea (care nici măcar nu se transferă la alergat) sau cu deadlift-urile (când chiar trebuie să ridici ceva atât de greu care, ce convenabil, are o priză exact ca o bară de care s-o ții?).
Dacă faci un sport, identifică ce ai nevoie și antrenează toți mușchii ăia cu o varietate de exerciții ca să-i prinzi peste tot. Dacă te antrenezi ca să arăți bine, atunci „antrenează toți mușchii cu o varietate de exerciții ca să-i prinzi peste tot”. Iar dacă nu știi ce faci, atunci „antrenează toți mușchii cu o varietate de exerciții ca să-i prinzi peste tot”. Nu te mai păcăli crezând că e cumva util să faci squat cu sute de kilograme sau să le ridici la deadlift. Am făcut asta ani de zile, n-a trebuit niciodată să fac squat cu nimic. M-am lăsat, am început să fac ceva lucru mai ușor pe un picior și sprinturile mele au explodat. Am început să fac biceps curls și deodată puteam să-mi țin prietena în brațe... Sigur, fă niște deadlift-uri din când în când, mai mult de distracție.
Ironic, bodybuilding-ul chiar funcționează la... bodybuilding. Are principii bune, tone de exerciții, multă cunoaștere de breaslă... Și funcționează. Sigur, am văzut cu toții memele cu bodybuilderi umflați pe hormon de creștere, dar aia e de la droguri, nu de la sport. Nu trebuie să le iei, dar poți folosi metodele pe care le folosesc ei la antrenament. Găsește ce e subdezvoltat. Antrenează-l direct până nu mai cedează primul, apoi treci la următorul lucru. Asta e adesea mai funcțional decât chestiile vândute drept funcționale, fiindcă măcar e sincer în privința slăbiciunii, în loc să-ți declanșeze dopamină de fiecare dată când adaugi 2 lbs la aceleași 3 exerciții. Lateral raises, curls, lucru de triceps, deltoizi posteriori, antebrațe, lucru de gambe, leg curls, izolare de cvadricepși, da, sunt plictisitoare, dar sunt al naibii de bune ca să lovești punctele slabe.
Bodybuilding-ul e simplu și realist. Nu te mai întreba din ce trib de antrenament faci parte, îți construiești corpul și o să faci orice exerciții care funcționează.