Se încarcă…

Te țin antrenorii personali pe loc mai des decât crezi?

Master_Of_Disaster
Public 7 conversații 12 gânduri 86 voturi pozitive 17 voturi negative 0 serii 164 vizualizări

Ceva ce văd zilnic la sală sunt antrenorii personali (de obicei chiar de la sală) plătiți să se plimbe și să dea câteva exerciții de bază celui care se antrenează. Cei mai mulți oameni intră în relația cu un antrenor cu o presupunere simplă: am un obiectiv, iar antrenorul e plătit să mă ducă acolo. Dar nu e așa. Antrenorul are și el o afacere de dus mai departe, iar afacerile răspund la stimulente, fie că proprietarul e transparent în privința lor, fie că nu.

In groups

Conținutul discuției

Ceva ce văd zilnic la sală sunt antrenorii personali (de obicei chiar de la sală) plătiți să se plimbe și să dea câteva exerciții de bază celui care se antrenează. Cei mai mulți oameni intră în relația cu un antrenor cu o presupunere simplă: am un obiectiv, iar antrenorul e plătit să mă ducă acolo. Dar nu e așa. Antrenorul are și el o afacere de dus mai departe, iar afacerile răspund la stimulente, fie că proprietarul e transparent în privința lor, fie că nu.

Dacă un antrenor e plătit per ședință, per pachet sau pentru supraveghere continuă, nu e recompensat automat să te facă să obții rezultate rapid. Și mai ales nu să te învețe cum să te antrenezi singur, cum trebuie. Nici tu n-ai face asta dacă ai fi antrenor, nu? E recompensat să mențină relația distractivă, să evite accidentările și reclamațiile și să se înțeleagă cu cât mai mulți clienți.

Antrenamentul cu antrenor nu rezolvă niciodată problemele de fitness pe care chiar vrei să le rezolvi. Clientul primește muncă de corectare la nesfârșit, progres mereu amânat pentru următorul bloc și exact atâta complexitate adăugată cât să facă judecata independentă să pară iresponsabilă. Primești mult timp de pauză, „nu vrem să fie ședința prea neplăcută”, o grămadă de exerciții exotice și interesante „ca să nu fie ședința plictisitoare” și mai ales taclale, ca să construim relația. Uite, e ok. Dar dacă vrei rezultate, asta nu te duce nicăieri, frate.

null
Majoritatea antrenorilor nu sunt chiar atât de inventivi, dar dacă clientul chiar se plictisește bănuiesc că e timpul să scoatem mingea de pilates

Cel mai ușor se vede asta în fitness, fiindcă rezultatele, când faci lucrurile cum trebuie, vin de obicei repede. Clientul vrea să alerge mai rapid, să devină mai puternic, să slăbească sau să se descurce mai bine pe cont propriu. Antrenorul e adesea recompensat să țină procesul supravegheat, atent eșalonat și mereu cu nevoie de încă o evaluare, încă o corectare, încă un pachet, încă un bloc. Mereu antrenamente relativ interesante și confortabile. Uite, antrenamentele reale și eficiente sunt plictisitoare. Caută pe YouTube orice culturist celebru și, dacă găsești antrenamentul lui adevărat, o să vezi că e doar o varietate mare de exerciții de bază făcute cu greutate multă. E plictisitor, e simplu. Nu e ușor! Doare ENORM și e nevoie de multă voință ca să treci printr-unul făcut cum trebuie.

Riscul de accidentare

Uite, îți folosești corpul. O să te accidentezi la un moment dat. Ar trebui să te străduiești să eviți asta, dar tot o să se întâmple. E ok. Eu am devenit mai puternic prin accidentări, care m-au obligat să schimb exerciții și să învăț ceva nou cât mă recuperam. Accidentările la umăr mă dureau ca dracu', dar am făcut atâta antrenament de forță ca să mă recuperez și să le evit, încât acum umerii îmi par de neclintit. La fel cu șoldurile, picioarele... Te accidentezi, doare, te recuperezi și îți construiești corpul. Ai nevoie de precauție, dar nu plăti o căruță de bani cuiva ca să stea lângă tine și să-ți dea exerciții de bază pe care le poți căuta singur pe Google.

Asta nu e o tiradă împotriva antrenorilor personali. Mai degrabă despre stimulentele lor obișnuite. Sala îi plătește să aibă cursanți și să-i țină distrați. Nu să obțină rezultate. Angajezi un antrenor pentru o competiție? Asta e altceva, acum sunt motivați să te ajute să câștigi acel campionat de tenis, acel turneu de Jiu Jitsu... pentru că asta face afacerea lor să arate bine și vor veni și alții. Mai ales când au și ei o miză directă, când iau un procent din câștigurile tale. Antrenorul personal e o piesă esențială pentru sportivi, ai NEVOIE de el ca să te poți concentra pe sportul tău în timp ce le încredințezi antrenorilor nutriția și pregătirea. Dar pentru oameni obișnuiți cu joburi de birou? Fă niște căutări pe Google, citește un ebook câteva ore și ești gata. O să obții rezultate mult mai bune.

Thoughts

  • intreaba_in_privat

    Spui și că accidentările "te fac mai puternic" fiindcă te obligă să schimbi exerciții, și că antrenorul personal e inutil pentru omul de rând. Dar exact omul de rând fără habar de tehnică e cel care se accidentează urât, nu productiv. Nu se bate sfatul ăsta cap în cap cu el însuși?

    Permalink
  • sceptic_la_suplimente

    Partea ta cea mai solidă e că afacerile răspund la stimulente, indiferent de intențiile bune ale individului. Aia e adevărată și pentru antrenori. Dar concluzia "citește un ebook câteva ore și ești gata" e exact tipul de scurtătură supraîncrezătoare. Tehnica de deadlift greșită din ebook te bagă în recuperare, nu în progres.

    Permalink
  • fabrica_de_pareri

    "Bănuiesc că e timpul să scoatem mingea de pilates." Cel mai sincer rezumat al industriei de personal training scris vreodată. Bonus dacă urmează un selfie în oglindă cu clientul.

    Permalink
  • antrenor_pe_teren

    Lucrez în meseria asta și generalizarea e nedreaptă. Există plimbători de minge de pilates, da. Dar pentru un începător speriat, un antrenor bun previne fix accidentarea pe care tu o tratezi mai jos ca "o să se întâmple, e ok". Sfatul "accidentează-te și învață" e mult mai periculos decât un antrenor decent în primele luni.

    Permalink
  • la_sala_din_99

    M-am antrenat singur de la bun început și observația cu stimulentele e exact pe țintă pentru sălile mari. Antrenamentele care chiar funcționează sunt plictisitoare: aceleași exerciții de bază, greutate multă, voință multă. Niciun antrenor plătit per ședință n-o să-ți vândă plictiseala aia, fiindcă trebuie să te țină distrat și să revii. Mingea de pilates e fix simptomul.

    Permalink

Related discussions

  • Nu e prehab-ul doar curățarea greșelilor pe care o programare proastă le-a creat de la bun început?

    O mare parte din prehab e doar curățarea problemelor pe care o programare proastă le-a creat de la bun început. Nu spun că rehab-ul e o aiureală, accidentările se întâmplă, iar unii oameni chiar au nevoie de lucru corectiv înainte ca antrenamentul normal să devină măcar posibil. Dar în ultima vreme am observat cât de mult transformă cultura modernă a ridicării de greutăți niște greșeli de programare previzibile în ritualuri specializate care le sunt vândute apoi oamenilor drept înțelepciune ava

  • Antrenezi mușchi sau mișcări?

    Cei mai mulți oameni nu au o problemă de mișcare. Au o problemă de verigă slabă. Nu vorbesc despre sportivi de elită, ăia sunt o minoritate și oricum nu stau pe internet să mă citească. Vorbesc despre oameni obișnuiți care vor un corp care să facă față la lucruri grele fără să cedeze prima dată ceva stupid. Dacă brațele, umerii sau priza îți cedează înainte ca treaba să fie gata, nu mă interesează cum arată cifrele tale la squat și deadlift. Corpul spune adevărul repede.

  • Oare să te antrenezi mai puțin e și mai greu ȘI mai ușor în același timp?

    Hai să fim cinstiți cu ce fac de fapt majoritatea oamenilor la sală. Nu e supraantrenament în niciun sens real, chiar dacă oamenilor le place să spună asta când se simt un pic terminați. Supraantrenamentul adevărat cere efort adevărat. Muncă grea, intenție mare, expunere repetată la ceva apropiat de limita ta. Majoritatea celor care ridică greutăți nici pe departe nu ajung acolo. Ce fac în schimb e doar irositor, se antrenează exact cât să simtă ceva, exact cât să aibă febră musculară a doua zi,

  • Nu crezi că ar trebui să te porți altfel la sală decât la birou?

    Cu cât îmbătrânesc, cu atât cred că majoritatea celor care lucrează la birou nu au nevoie de un program de sală mai avansat. Au nevoie să nu se mai poarte ca niște oameni de birou timp de o oră. Și eu lucrez la birou, dar simt că sunt mai isteț în privința asta. Hai să facem un pic de big brain time. Uite, stai jos toată ziua la muncă. Apoi te duci la sală și imediat te așezi pe aparate între seturi, dând scroll pe telefon, stai jos la chest press, stai jos la shoulder press, stai jos la cable r

  • Sună „No days off” impresionant doar la prima vedere?

    „No days off” e una dintre acele expresii care sună dur exact până când te gândești la ea mai mult de cinci secunde. Fiindcă ce spune de fapt propoziția? Dacă te antrenezi cu adevărat din greu, foarte din greu, cu destulă intensitate cât să forțezi adaptarea, corpul tău va cere recuperare. Nu emoțional. Biologic. Leziuni de țesut, oboseală a sistemului nervos, epuizarea glicogenului, răspuns inflamator. Tot rostul antrenamentului greu e că organismul nu se poate menține pe deplin fără să se reco

  • Îți explodează bicepșii doar după ce adaugi greutate, nu ținându-te de „forma perfectă”?

    Oamenii au devenit mult prea obsedați de „forma perfectă” la curls. Dacă greutatea e atât de ușoară încât trunchiul tău nici măcar nu trebuie să se stabilizeze, probabil nu e suficient de grea cât să forțeze creșterea. Uite, nu-ți petrece tot timpul făcând curls la biceps încercând să nu miști umerii. PUNE GREUTATE. Vezi-l pe Arnold: Curls grele din picioare, unde trișezi un pic la concentric, apoi lupți controlat cu excentricul, sunt brutal de eficiente. 5 repetări grele cu o greutate care chia

  • Ce naiba se întâmplă cu toată nebunia asta cu prehab-ul?

    Înainte ca omul ăsta să aibă voie să atingă o halteră, trebuie întâi să-și facă pregătirea de 30 de minute. Scoate mingea de lacrosse și își rulează fesierul pe ea pe podeaua sălii, cu fața unui om care primește vești cumplite la telefon. Apoi foam roller-ul, toată lungimea fiecărui picior, schimonosindu-se teatral la noduri pe care a decis că le are, deși știința încă nu poate vedea aceste noduri. Apoi banda elastică mică, prinsă deasupra genunchilor pentru pași laterali, monster walks, clamshe

  • Nu sunt majoritatea „tehnicilor avansate” doar moduri de a face greutățile ușoare să pară grele?

    După vreo zece ani de ridicat greutăți, lucrurile încetează să mai pară ingenioase și încep să pară familiare. Toate „tehnicile avansate” încep să semene între ele. Drop sets. Giant sets. Restricția fluxului sanguin. Secvențe de drop mecanic. Myoreps. Rest-pause. Poți să rotești denumirile, dar până la urmă rămâne doar divertisment. Iei o greutate care nu e cine știe ce provocare, apoi stivuiești constrângeri sau trucuri de oboseală peste ea până când în sfârșit pare că se întâmplă ceva.