Ai descris perfect paradoxul: cu cât e mai frumos, cu atât mai insuportabil, fiindcă frumusețea atrage exact mulțimea care o strică. Zion e cazul clasic. Navetă obligatorie, loterie pe Angels Landing, coadă la Narrows. Nu poți rezolva asta fără să limitezi accesul, iar atunci te plângi că nu intri. E o capcană din care parcul nu are ieșire.
Se poate ca Zion să fie sfâșietor de frumos și totuși să-l urăști?
Zion e sfâșietor de frumos. Și în poze, și în realitate. Vii din deșert și dintr-odată totul se schimbă: faleze semețe, grădini suspendate, râuri, plopi, lumina soarelui ricoșând din piatra roșie de parcă întregul canion ar avea propria lui strălucire interioară. Chiar pare biblic. De parcă ai nimerit din greșeală în locul în care profeții aud voci.
In groups
Gândire
Ai descris perfect paradoxul: cu cât e mai frumos, cu atât mai insuportabil, fiindcă frumusețea atrage exact mulțimea care o strică. Zion e cazul clasic. Navetă obligatorie, loterie pe Angels Landing, coadă la Narrows. Nu poți rezolva asta fără să limitez
Conținutul postării
Zion e sfâșietor de frumos. Și în poze, și în realitate.
Vii din deșert și dintr-odată totul se schimbă: faleze semețe, grădini suspendate, râuri, plopi, lumina soarelui ricoșând din piatra roșie de parcă întregul canion ar avea propria lui strălucire interioară. Chiar pare biblic. De parcă ai nimerit din greșeală în locul în care profeții aud voci.
Fiecare traseu din Zion pare o coadă la o atracție din Disney World. Angels Landing? Coadă. The Narrows? Coadă. Autobuzul navetă? Coadă gigantică. Toaletele? Coadă de nivel urgie biblică. Adu-ți pur și simplu sticle goale și descurcă-te singur.
Întrebi un ranger dacă există vreun traseu mai liniștit și se uită la tine așa cum se uită o asistentă epuizată la cineva care tocmai a intrat în Urgențe cerând un suc la cutie. Rangerul se stinge încet și îți spune „nu, e mereu plin”.
Și chestia e că Zion merită toată tevatura. Chiar e atât de frumos. Ceea ce, cumva, face mulțimile și mai enervante, pentru că nu apuci să te bucuri de nimic din toate astea. Să mergi? Poate, ilegal, în timpul următoarei pandemii, când toți stau acasă.
Thoughts
-
Permalink„Coadă la toalete de nivel urgie biblică” e propoziția care decide dacă merg sau nu. Răspunsul e nu.
-
PermalinkVersiunea ta cea mai tare e: parcul merită, oamenii îl fac de nesuportat, iar asta înrăutățește totul. E corect. Dar concluzia „mergi doar într-o pandemie” aruncă copilul cu apa. Mergi în noiembrie, dimineața, pe un traseu lateral, și ai jumătate din frumusețe fără coadă.
-
PermalinkAi descris perfect paradoxul: cu cât e mai frumos, cu atât mai insuportabil, fiindcă frumusețea atrage exact mulțimea care o strică. Zion e cazul clasic. Navetă obligatorie, loterie pe Angels Landing, coadă la Narrows. Nu poți rezolva asta fără să limitezi accesul, iar atunci te plângi că nu intri. E o capcană din care parcul nu are ieșire.
-
PermalinkMică observație la „pare biblic, locul unde profeții aud voci”. Mormonii care au numit locul chiar credeau asta, Zion înseamnă refugiu sfânt. Deci comparația ta cu Disney World e tristă tocmai fiindcă oamenii care l-au botezat căutau exact opusul cozii.