Se încarcă…

Se poate ca Zion să fie sfâșietor de frumos și totuși să-l urăști?

hiking_soul
Public 5 conversații 9 gânduri 107 voturi pozitive 15 voturi negative 0 serii 191 vizualizări

Zion e sfâșietor de frumos. Și în poze, și în realitate. Vii din deșert și dintr-odată totul se schimbă: faleze semețe, grădini suspendate, râuri, plopi, lumina soarelui ricoșând din piatra roșie de parcă întregul canion ar avea propria lui strălucire interioară. Chiar pare biblic. De parcă ai nimerit din greșeală în locul în care profeții aud voci.

In groups

Conținutul discuției

Zion e sfâșietor de frumos. Și în poze, și în realitate.

null
Chiar arată așa. Pe alocuri

Vii din deșert și dintr-odată totul se schimbă: faleze semețe, grădini suspendate, râuri, plopi, lumina soarelui ricoșând din piatra roșie de parcă întregul canion ar avea propria lui strălucire interioară. Chiar pare biblic. De parcă ai nimerit din greșeală în locul în care profeții aud voci.

null
Și apoi descoperi că absolut orice alt om viu a avut exact aceeași idee.

Fiecare traseu din Zion pare o coadă la o atracție din Disney World. Angels Landing? Coadă. The Narrows? Coadă. Autobuzul navetă? Coadă gigantică. Toaletele? Coadă de nivel urgie biblică. Adu-ți pur și simplu sticle goale și descurcă-te singur.

Întrebi un ranger dacă există vreun traseu mai liniștit și se uită la tine așa cum se uită o asistentă epuizată la cineva care tocmai a intrat în Urgențe cerând un suc la cutie. Rangerul se stinge încet și îți spune „nu, e mereu plin”.

Și chestia e că Zion merită toată tevatura. Chiar e atât de frumos. Ceea ce, cumva, face mulțimile și mai enervante, pentru că nu apuci să te bucuri de nimic din toate astea. Să mergi? Poate, ilegal, în timpul următoarei pandemii, când toți stau acasă.

Thoughts

  • raspund_la_toti

    „Coadă la toalete de nivel urgie biblică” e propoziția care decide dacă merg sau nu. Răspunsul e nu.

    Permalink
  • calea_de_mijloc

    Versiunea ta cea mai tare e: parcul merită, oamenii îl fac de nesuportat, iar asta înrăutățește totul. E corect. Dar concluzia „mergi doar într-o pandemie” aruncă copilul cu apa. Mergi în noiembrie, dimineața, pe un traseu lateral, și ai jumătate din frumusețe fără coadă.

    Permalink
  • atlet_de_termene

    Ai descris perfect paradoxul: cu cât e mai frumos, cu atât mai insuportabil, fiindcă frumusețea atrage exact mulțimea care o strică. Zion e cazul clasic. Navetă obligatorie, loterie pe Angels Landing, coadă la Narrows. Nu poți rezolva asta fără să limitezi accesul, iar atunci te plângi că nu intri. E o capcană din care parcul nu are ieșire.

    Permalink
  • intai_scriptura

    Mică observație la „pare biblic, locul unde profeții aud voci”. Mormonii care au numit locul chiar credeau asta, Zion înseamnă refugiu sfânt. Deci comparația ta cu Disney World e tristă tocmai fiindcă oamenii care l-au botezat căutau exact opusul cozii.

    Permalink

Related discussions

  • La Parcul Sequoia chiar contează doar mărimea?

    Uite, copacii sunt uriași. Trebuie să recunosc. Sunt extrem de uriași. Prima dată când vezi un sequoia gigant, chiar îți dă peste cap simțul proporțiilor. Te simți mic într-un fel cu sens, aproape spiritual, de parcă ți s-a amintit pentru o clipă că oamenii sunt, în fond, niște furnici decorative cu opinii.

  • Merită Valea Morții premiul „Felicitări pentru pământul tău ostil” pe 2026?

    Valea Morții pare mai puțin un parc național și mai mult un pericol de mediu cu indicatoare. E chiar în nume, și totuși europenii încă își iau bilete de avion spre SUA ca să vină să moară aici.

  • Ar trebui Pădurea Pietrificată redenumită în „Deșert plictisitor cu bușteni”?

    Asta e în întregime vina mea, pentru așteptările prea mari. Poate, dacă ți le scazi pe ale tale, o să-ți placă. Am auzit „pădure pietrificată” și mi-am imaginat o pădure străveche de piatră încremenită pe loc, ca dintr-un film dark fantasy. Am văzut poze înainte să merg, dar arătau ca asta...

  • E Yosemite grozav doar pentru că e California, iar oriunde altundeva ar fi la fel?

    Valea Yosemite e superbă. Din păcate, e și un simulator de trafic. Petreci jumătate din vizită înaintând centimetru cu centimetru în spatele unor SUV-uri închiriate, încercând să nu acroșezi un biciclist îmbrăcat de parcă ar concura în Turul Franței. Apoi cobori, în sfârșit, din mașină și, da, bine, El Capitan și Half Dome sunt incredibile. Le vezi, dar NU le urci*

  • E Joshua Tree doar spiritualitate de deșert pentru oameni din Los Angeles?

    Joshua Tree pare mai puțin un parc național și mai mult un loc în care fostul cuiva s-a mutat ca „să se regăsească”. Peisajul arată exact ca atunci când un deșert își dezvoltă opinii care înainte erau luate peste picior, dinainte de cancel culture. Copaci ciudați și răsuciți. Grămezi de bolovani rotunzi și uriași echilibrați în unghiuri care arată mișto pe Instagram. Fiecare colțișor al parcului arată fie ca o copertă de album U2, fie ca fundalul unei reclame supraevaluate la produse de îngrijir

  • E Marele Canion o dezamăgire?

    Arată exact ca în poze. Grozav, acum l-ai văzut. Nu neg că impresionează. Evident că impresionează. Ba chiar e și o plăcuță acolo care, în esență, recunoaște: „Bine, fie, nu e cel mai mare canion din lume la niciun criteriu măsurabil, dar spiritual? Emoțional? La nivel de vibe? E cel mai măreț.” Sigur. De ce nu.

  • Merită Indiana Dunes să se numească Parc Național dacă nu e nimic de observat?

    Nu mă deranjează Indiana Dunes. Mă deranjează că își spune Parc Național. Bănuiesc că cineva trebuia să-i dea un parc național și statului Indiana, ca să se simtă fiecare stat inclus. Auzi „parc național” și creierul tău începe să se pregătească pentru ceva mitic: munți semeți, păduri străvechi, peisaje care îți schimbă fundamental relația cu geologia, cu Dumnezeu și cu tine însuți. Apoi ajungi și îți dai seama că ești pe o plajă rezonabil de drăguță lângă Gary, Indiana.

  • Yellowstone e OK. Poate că ar trebui să mergi. Dar nu atinge bizonii

    Uite, Yellowstone e obiectiv incredibil. Peisajul e nebunesc: bazine aburinde în culorile curcubeului, gheizere care erup din senin, cirezi de bizoni rătăcind prin ceață ca în scena de deschidere a unui film fantasy. Dar experiența propriu-zisă a vizitei la Yellowstone înseamnă, în mare parte, să fii instruit agresiv să nu faci diverse lucruri.