Există o tendință des întâlnită ca bărbații tineri să fie interesați de Imperiul Roman din filme și din istoria de popularizare și să și-l imagineze ca pe un imperiu militarist, de dreapta, hipermasculin, care era grozav pentru bărbați. Spartacus, Rome, Gladiator... în grade diferite, toate dau impresia că Roma era un fel de cultură războinică, uneori împotmolită în decadență. Gladiator II duce asta la o extremă ridicolă. Pentru acel film anume, recomand să citiți critica lui Brett, de pe acoup.blog:
Au impresia că Roma era undeva pe spectrul liniar stânga-dreapta pe care îl avem în Statele Unite și că cel mai probabil era de partea conservatoare. Foarte religioasă, patriarhală, orientată spre război. Chestia e că, în comparație cu ziua de azi, majoritatea societăților de odinioară erau așa. Dacă vrem să înțelegem de ce a fost Roma atât de reușită, trebuie să o comparăm cu societățile pe care le-a învins și/sau le-a asimilat. Și, surprinzător, vom descoperi că ea era mult mai liberală și mai progresistă decât restul. Roma nu era umană după standardele noastre. Întrebarea mai utilă e de ce a scalat și a durat în feluri în care Sparta, Atena, Galia sau Cartagina nu au reușit.
Sparta nu ar fi trebuit să existe niciodată
Sparta e contrastul cel mai ușor, fiindcă ordinea ei politică era clădită pe închidere. Corpul ei de cetățeni era mic, disciplina ei militară era extremă, iar sistemul hiloților era central pentru societatea lor. Aceasta era baza care le permitea elitelor spartane să trăiască drept o castă războinică permanentă, o elită în propria lor percepție. O societate organizată în jurul stăpânirii prin forță a unei populații mari, subordonate poate fi formidabilă și te poate face să simți că ți-ar fi fost de minune... trăind ca un spartiat. Ei bine, nu chiar. La scurt timp după ce au pus în aplicare acest sistem (în termeni istorici), spartanilor au început să le... lipsească spartanii. Societatea era foarte elitistă, îți puteai doar pierde statutul și coborî în ierarhie, nu și urca. Hiloții nu aveau să devină niciodată spartani și chiar și cei care ar fi ajutat într-o urgență critică și ar fi excelat în luptă ajungeau să fie măcelăriți, fiindcă erau un risc pentru status quo. Ce fel de stimulent e ăsta pentru ceva? Deconstrucția pe care o face Bret societății spartane e o capodoperă și cel mai bine e să o semnalez aici, pur și simplu:
Pe scurt, politicile spartane au ajuns să reducă numărul spartiaților, fără niciun avantaj în privința eficacității militare (au pierdut împotriva altor cetăți grecești la fel de des cât au câștigat), nu au creat artă și nici măcar fortărețe militare și au avut foarte puține realizări în privința inovației, chiar și a celei legate de război (precum echipamentul de asediu, fortificațiile sau infrastructura navală). Romanii i-au făcut praf în război, depășindu-i în luptă prin tehnici, logistică și infrastructură superioare. Toate astea au venit din a avea o societate care prețuiește gândirea și diversitatea de aptitudini, în loc să-i glorifice doar pe războinici, așa cum făcea Sparta.
Atena e mai grea pentru cititorii moderni, fiindcă ispitește mai întâi admirația. Cultura ei civică era acolo, la fel și democrația, teatrul și alte lucruri civile. Dar nucleul civic era totuși îngust. Femeile erau în afara corpului politic (mult mai mult decât la Roma, unde măcar puteau acționa în plan secund) și în mare parte ignorate. Meticii (necetățenii) puteau trăi, munci și conta economic fără să intre în acel corp pe plan politic, fără să aibă vreun impact. Atena putea fi strălucită și totuși să țină cetățenia restrânsă. Exista un cerc foarte mic căruia trebuia să-i aparții ca să poți influența cetatea și să te simți parte din ea. În Imperiul Roman însă avem o mulțime de împărați care descind ei înșiși din sclavi (Dioclețian, de exemplu). Includerea nu e același lucru cu egalitatea, iar avantajul Romei nu era egalitatea. Era o capacitate mai largă de a face, în timp, mai mulți oameni să conteze drept romani, de a-i face pe oameni să se simtă parte din ea, nu niște străini. Mobilitatea socială, pentru acele vremuri, era unul dintre avantajele Romei.
Mobilitatea romană
Aici arată Roma altfel. Apartenența romană s-a extins prin lege, prin serviciu, prin funcție publică, prin alianță, prin statut municipal, prin dezrobire și, în cele din urmă, prin acordări mai largi de cetățenie. Roma avea mai multe căi instituționale de a-i lega pe străini de sistem, dându-le o miză în el. Asta a contat. O entitate politică ce poate transforma aliații, elitele provinciale, trupele auxiliare și oamenii eliberați într-o formă recognoscibilă de membri din interior reușește mai ușor să transforme expansiunea în continuitate.
Imperiul Roman e folosit adesea de susținătorii de dreapta (inițial, chiar și de Mussolini) pentru a justifica tendințe fasciste. Da, dacă ne comparăm cu societățile moderne, mentalitatea romană era foarte conservatoare și orientată spre război. Dar asta era ceva obișnuit peste tot. Roma a învins majoritatea acestor alte state și le-a încorporat eficient în imperiul ei fiindcă a fost capabilă să vadă dincolo și să creeze instituții incluzive care le ofereau căi de a deveni romani. A primit diversitatea (pentru acele vremuri) mult mai mult și a profitat de pe urma ei. A profitat de forțele auxiliare care ofereau sprijin de cavalerie, arcași... A profitat preluând idei de la alte societăți și îmbunătățindu-le (gladius-ul, spatha, trirema...). Roma nu a evitat niciodată să recunoască la dușmanii ei moduri mai bune de a face lucrurile și pur și simplu să le ia. Chiar și în privința zeilor, recunoștea că zeii străini sunt zei care merită venerați la fel de mult și presupunea că, adesea, erau aceiași zei percepuți diferit (în asta, grecii au făcut și ei la fel, ca să fim corecți)
În general, cu cât înveți mai mult despre polisul grec și despre alte societăți antice, cu atât vezi mai mult contrastul cu Roma și cu atât vezi mai limpede că ce a făcut Roma măreață NU a fost cultura războinică, atributele aproape fasciste pe care le vedem adesea reprezentate în media, ci mai degrabă opusul. Capacitatea de a învăța, de a încorpora culturi diferite în imperiul ei și prezența unor instituții puternice și incluzive care le permiteau străinilor să devină pe deplin romani..