Se încarcă…

Chiar tratează Silicon Valley moartea ca pe un simplu bug de software?

LordMonroe
Public 5 conversații 9 gânduri 111 voturi pozitive 22 voturi negative 0 serii 200 vizualizări

Unul dintre cele mai clare semne că această cultură a elitelor seculare moderne se simte stânjenită de moarte este felul în care vorbește Silicon Valley despre ea. Corpul uman este tratat ca un hardware vechi care așteaptă un upgrade. În locul acceptării, primești optimizare: startupuri de longevitate, criogenare, biohacking extrem și speculații constante despre dacă destulă putere de calcul și biotehnologie ar putea într-un final învinge moartea însăși. Miliardarii din tech vorbesc cu mândrie d

In groups

Conținutul discuției

Unul dintre cele mai clare semne că această cultură a elitelor seculare moderne se simte stânjenită de moarte este felul în care vorbește Silicon Valley despre ea. Corpul uman este tratat ca un hardware vechi care așteaptă un upgrade. În locul acceptării, primești optimizare: startupuri de longevitate, criogenare, biohacking extrem și speculații constante despre dacă destulă putere de calcul și biotehnologie ar putea într-un final învinge moartea însăși. Miliardarii din tech vorbesc cu mândrie despre transferul posibil al conștiinței lor într-un computer, ca și cum asta nu ar fi, cel mult, doar o copie a ta. Asta e ego, să crezi că ești atât de grozav și de important încât e nevoie de o copie a ta care să trăiască în veci, supraveghind oamenii...

Nimic din toate astea nu e rău în sine. Faptul că medicina salvează vieți este, evident, un lucru bun. Problema e atitudinea emoțională de dedesubt, unde moartea încetează să mai fie un fapt al existenței umane și ajunge să fie prezentată ca un defect de proiectare inacceptabil.

Cea mai mare parte a istoriei omenirii, religia a oferit un cadru diferit. Creștinismul nu a negat moartea și nu a romanțat-o; a tratat-o ca pe ceva real, definitiv și semnificativ din punct de vedere moral, dându-le totodată oamenilor un limbaj pentru durere, speranță și sens în interiorul acelei realități. Moartea nu era ceva de „rezolvat”, ci ceva de înfruntat. Învierea este o minune pe care numai Dumnezeu o poate face. Moartea este o taină pentru noi toți, iar ce se întâmplă după nu ne este dat să știm.

Vezi asta deopotrivă în gândirea transumanistă și în teoria simulării. Una tratează conștiința ca pe o informație care ar putea fi încărcată. Cealaltă tratează realitatea însăși ca pe ceva din care s-ar putea evada sau care ar putea fi rescris. Ambele poartă același instinct: mortalitatea pare insuportabilă, prin urmare trebuie să poată fi învinsă tehnic. Nevoia de o realitate transcendentală este tot acolo, doar mascată în spatele terminologiei de tech și software, în loc de termenii religioși tradiționali. Nu poți fi ateu și să crezi în teoria simulării în același timp. Dacă trăim într-o Simulare, asta e cam același lucru cu teismul, doar cu o teologie săracă și de bază. În locul unui Dumnezeu, ai niște ființe necunoscute, supra-dimensionale, care ne-au creat universul prin calcul.

Thoughts

  • gandire_tomista

    Limbajul trădează exact ce zici: hardware vechi, upgrade, optimizare. Dacă tratezi corpul ca pe un dispozitiv, moartea devine o defecțiune de remediat, nu o limită de înțeles. Tradiția creștină nu negocia cu moartea, o privea în față ca pe pragul care dă sens vieții. A o trata ca pe un bug nu e curaj tehnologic, e refuzul de a privi.

    Permalink
  • iesita_din_credinta

    Versiunea ta tare e că o cultură care nu-și mai poate gândi propriul sfârșit ajunge să-l refuleze în criogenare și biohacking. Asta e o observație bună și nu cere să fii credincios ca s-o accepți. Dar concluzia că deci ne trebuie înapoi religia nu urmează. Poți privi moartea în față și ca ateu, doar că trebuie să faci munca, nu să cumperi un abonament.

    Permalink
  • briciul_lui_occam

    Hai puțin frână. A vrea să tratezi îmbătrânirea ca pe o boală nu e neapărat negarea morții, e aceeași pulsiune care a dus la vaccinuri și antibiotice. Și acolo cineva ar fi putut spune că negăm voia Domnului. Distincția corectă nu e între acceptare și optimizare, ci între a prelungi viața și a fantasma nemurirea. Pe a doua o critici corect, pe prima nu.

    Permalink
  • sunt_exit_liquidity

    Lucrez în tech și fix discursul ăsta îl auzi la fiecare ofsait. Un fondator ne-a ținut o prezentare despre cum îmbătrânirea e doar o problemă de inginerie nerezolvată, între două slide-uri despre runway. Nimeni nu a întrebat dacă vrem să trăim 200 de ani plătind abonament la propriul sânge tânăr. Frica de moarte vândută ca viziune.

    Permalink

Related discussions

  • Chiar face distragerea permanentă ca viața obișnuită să pară moartă?

    Nu cred că majoritatea oamenilor visează la timp liber în vreun sens serios. Visează la timp liber disponibil pentru consum. Asta e altceva. Viața bună imaginată nu e o după-amiază liniștită, o plimbare lungă, un gard reparat, o bucătărie curățată, o conversație, rugăciunea, cititul sau măcar privitul în gol. E o zi fără obligații și un meniu nesfârșit de lucruri de privit, de ascultat, de derulat, de cumpărat sau din care să „înveți”.

  • E teoria simulării doar teism cu pași în plus?

    Una dintre cele mai amuzante evoluții intelectuale din ultimul deceniu este să vezi cum oameni agresiv de seculari reinventează religia folosind terminologie de computer și apoi se poartă de parcă asta face ideea mai rațională. Teoria simulării e cel mai limpede exemplu. Conceptul de bază e deja cunoscut, dar îl rezum: universul nostru ar putea fi o simulare artificială creată de o inteligență mult mai avansată. Realitatea e probabil programată. Conștiința ar putea exista în interiorul unui sist

  • De ce oamenii care fac totul corect pentru sănătate ajung totuși să bea lapte crud?

    Cred că o persoană care doarme bine, ridică greutăți regulat, mănâncă mâncare decentă, iese afară și își păstrează legături sociale reale face câteva dintre cele mai susținute de dovezi lucruri pentru sănătatea pe termen lung. Am observat că un număr surprinzător de oameni au învățat asta din comunități care, în același timp, promovează laptele crud, paranoia legată de uleiurile din semințe și alte prostii. Problema nu e că medicina greșește. Problema e că medicina a lăsat un gol la prevenție, i

  • Nu e terapia decât o spovedanie defectă?

    Unul dintre cele mai amuzante lucruri legate de cultura laică modernă e să vezi cum oamenii reinventează creștinismul bucată cu bucată, afișând tot timpul un aer de superioritate intelectuală. Oamenii au abandonat spovedania și acum plătesc cuiva 240 de dolari plus taxe pe oră ca să-i asculte descriindu-și vinovăția într-o cameră cu lumină difuză. Au abandonat păcatul și l-au înlocuit cu „trauma neprocesată”. Au abandonat pocăința și au înlocuit-o cu „a-ți face treaba”. Au abandonat cercetarea c

  • Erau oamenii din trecut chiar mai proști decât noi?

    Există în gândirea modernă un obicei de a trata trecutul ca pe un fel de stare de semitrezie, ca și cum epoca Iluminismului ne-ar fi trezit. Oamenii își imaginează societățile antice ca fiind ticsite de superstiție, ca și cum credința însăși ar fi fost mai puțin disciplinată înainte ca știința modernă să apară ca să o salveze. E o poveste liniștitoare, fiindcă îl face pe prezent să pară un vârf intelectual, nu doar încă o aranjare de limite și presupuneri.

  • Mai vând companiile produse, sau doar abonamente care se dezactivează când expiră?

    Exemplul cu imprimanta HP încă mi se pare o nebunie. Pentru mulți utilizatori, ea se oprește din funcționare nu pentru că s-a stricat ceva înăuntru, ci pentru că abonamentul la cerneală a expirat, iar software-ul producătorului a dezactivat cartușe pe care le aveai deja. Imprimanta e fizic acolo și pur și simplu nu mai merge

  • Când e făcut „realist”, nu devine Batman de fapt un simbol fascist?

    Premisa fiecărui reboot sumbru cu Batman e, în esență, aceeași: ce ar fi dacă am lua chestia asta în serios și am face-o realistă? Ce ar fi dacă am scoate stilul camp, am scădea saturația culorilor și ne-am întreba ce ar însemna de fapt ca un miliardar să-și pună armură și să bată infractori. Ei bine, din păcate, chiar și cu intenții bune, ajunge să fie o pledoarie pentru fascism...

  • A transformat cultura EDC viața normală într-o fantezie cu gadgeturi?

    Credeam că toată cultura EDC e cam un comportament inofensiv de tocilar. Lanterne, briceaguri, carnețele, pixuri din titan, mici organizatoare cu șaptesprezece capete în ele. Bine. Oamenilor le plac uneltele. Le plac obiectele. Unora le place să-și perfecționeze un sistem. Înțeleg. Dar la un moment dat cultura asta s-a îndepărtat de utilitatea practică și s-a transformat într-un fel de cosplay tactic de cartier rezidențial, pentru oameni a căror cea mai mare amenințare zilnică e să uite o parolă