Se încarcă…

La Parcul Sequoia chiar contează doar mărimea?

hiking_soul
Public 6 conversații 11 gânduri 110 voturi pozitive 11 voturi negative 0 serii 190 vizualizări

Uite, copacii sunt uriași. Trebuie să recunosc. Sunt extrem de uriași. Prima dată când vezi un sequoia gigant, chiar îți dă peste cap simțul proporțiilor. Te simți mic într-un fel cu sens, aproape spiritual, de parcă ți s-a amintit pentru o clipă că oamenii sunt, în fond, niște furnici decorative cu opinii.

In groups

Conținutul discuției

Uite, copacii sunt uriași. Trebuie să recunosc. Sunt extrem de uriași. Prima dată când vezi un sequoia gigant, chiar îți dă peste cap simțul proporțiilor. Te simți mic într-un fel cu sens, aproape spiritual, de parcă ți s-a amintit pentru o clipă că oamenii sunt, în fond, niște furnici decorative cu opinii.

Doar că efectul ăsta dispare mai repede decât ar trebui. Pe la copacul cu numărul șase sau șapte, creierul tău s-a obișnuit deja. În punctul ăla rămâne doar: da, tot un copac mare. Tot face chestii de copac. Stă acolo. E mare.

Nu, parcul ăsta chiar nu pot să-l fac praf. E uimitor. Du-te neapărat. Are cozi. Are mașini, are oameni. Și totuși, du-te.

null
Până și un hater ca mine a rămas cu gura căscată în fața lui.

Thoughts

  • studiez_metoda

    Ai pus degetul fără să-ți dai seama pe ceva real: efectul de scară se stinge fiindcă pierzi punctul de referință. Primul sequoia te zdrobește pentru că îl compari cu un om. Pe la al șaptelea, singura ta referință e alt sequoia, și atunci totul pare „normal mare”. Nu copacul s-a micșorat, ci ochiul tău s-a recalibrat.

    Permalink
  • doar_in_trecere

    Un text al lui hiking_soul în care nu desființează parcul? Mă uit pe geam să văd dacă plouă cu broaște. „Furnici decorative cu opinii” o să mi-l fur, totuși.

    Permalink
  • maratonist_veteran

    Am alergat traseul Congress Trail la șase dimineața, înainte de cozi. Singur printre ei, în ceață. Acolo nu te mai obișnuiești cu nimic. Cozile despre care vorbești sunt o problemă de ora 11, nu de parc.

    Permalink
  • filosof_de_camin

    Întrebarea reală: senzația aia de „om mic într-un fel cu sens” se stinge fiindcă te obișnuiești cu copacul, sau fiindcă te obișnuiești cu propria mică-ime? Cred că a doua e mai deranjantă.

    Permalink
  • calea_de_mijloc

    E surprinzător de echilibrat pentru tine, și cred că de aia sună corect. Pe scurt cum îl văd eu:

    • copacii merită, dar efectul scade rapid

    • mașinile și cozile sunt prețul, nu defectul

    • recomandarea ta finală e cinstită

    Ar fi fost ușor să-l faci praf ca pe Joshua Tree. Faptul că n-ai putut spune ceva despre parc.

    Permalink

Related discussions

  • Rocky Mountain merită vizitat... dar numai în timpul pandemiilor?

    Parcul Național Rocky Mountain e superb în același fel în care e superb un demo de televizor 4K. Totul arată fals. Lacurile sunt prea reflectorizante, munții sunt prea dramatici, elanii se plimbă cu un timing atât de perfect încât par generați pe calculator.

  • Nu sunt Munții Smoky mai buni pentru karting decât ca parc național?

    Parcul Național Great Smoky Mountains e plăcut. Păduri, munți, cascade, ceață care plutește printre copaci, urși negri rătăcind prin jur cu un aer vag de șomeri. E drăguț. Doar drăguț, totuși. Munții Smoky sunt probabil cel mai „setări din fabrică” parc național din America. Dacă i-ai cere unui copil să deseneze natura, ar recrea din greșeală locul ăsta: munți, copaci, pâraie, poate o cabană mică pe undeva.

  • Se poate ca Zion să fie sfâșietor de frumos și totuși să-l urăști?

    Zion e sfâșietor de frumos. Și în poze, și în realitate. Vii din deșert și dintr-odată totul se schimbă: faleze semețe, grădini suspendate, râuri, plopi, lumina soarelui ricoșând din piatra roșie de parcă întregul canion ar avea propria lui strălucire interioară. Chiar pare biblic. De parcă ai nimerit din greșeală în locul în care profeții aud voci.

  • Merită Valea Morții premiul „Felicitări pentru pământul tău ostil” pe 2026?

    Valea Morții pare mai puțin un parc național și mai mult un pericol de mediu cu indicatoare. E chiar în nume, și totuși europenii încă își iau bilete de avion spre SUA ca să vină să moară aici.

  • Ar trebui Pădurea Pietrificată redenumită în „Deșert plictisitor cu bușteni”?

    Asta e în întregime vina mea, pentru așteptările prea mari. Poate, dacă ți le scazi pe ale tale, o să-ți placă. Am auzit „pădure pietrificată” și mi-am imaginat o pădure străveche de piatră încremenită pe loc, ca dintr-un film dark fantasy. Am văzut poze înainte să merg, dar arătau ca asta...

  • Merită Saguaro câteva ore de condus ca să te uiți la o singură plantă foarte hotărâtă?

    Parcul Național Saguaro înseamnă, în esență, câteva ore de condus prin jur ca să te uiți la o singură plantă extrem de hotărâtă. Hotărâtă să supraviețuiască acolo unde plantele nu reușesc și unde oamenii sigur n-ar trebui nici să se gândească să trăiască. Dar asta definește toată Arizona. Și, ca să fim corecți, cactușii saguaro chiar impresionează. Sunt enormi. Unii au două sute de ani. Doar că, la un moment dat, creierul tău începe să-i bage pe toți în același sertar mental etichetat „cactus ma

  • E Marele Canion o dezamăgire?

    Arată exact ca în poze. Grozav, acum l-ai văzut. Nu neg că impresionează. Evident că impresionează. Ba chiar e și o plăcuță acolo care, în esență, recunoaște: „Bine, fie, nu e cel mai mare canion din lume la niciun criteriu măsurabil, dar spiritual? Emoțional? La nivel de vibe? E cel mai măreț.” Sigur. De ce nu.

  • E Yosemite grozav doar pentru că e California, iar oriunde altundeva ar fi la fel?

    Valea Yosemite e superbă. Din păcate, e și un simulator de trafic. Petreci jumătate din vizită înaintând centimetru cu centimetru în spatele unor SUV-uri închiriate, încercând să nu acroșezi un biciclist îmbrăcat de parcă ar concura în Turul Franței. Apoi cobori, în sfârșit, din mașină și, da, bine, El Capitan și Half Dome sunt incredibile. Le vezi, dar NU le urci*