Se încarcă…

Face AI imposibil de deosebit inginerii buni de cei doar gălăgioși?

senior_slacker
Public 5 conversații 10 gânduri 86 voturi pozitive 19 voturi negative 0 serii 161 vizualizări

Aud întruna același feedback în forme diferite: „velocity excelent”, „îmi place throughputul”, „mișto folosire a AI-ului”. Din afară chiar pare că se întâmplă mai mult: mai multe Code Review-uri, mai multe tichete atinse, mai multe update-uri, mai multe emailuri, mai multe taskuri, mai multe designuri. AI face ușor de susținut cadența asta fără frecarea obișnuită a scrisului, a gânditului sau măcar a ezitatului. Dar înăuntrul muncii e o dilemă care tot crește.

In groups

Conținutul discuției

Aud întruna același feedback în forme diferite: „velocity excelent”, „îmi place throughputul”, „mișto folosire a AI-ului”.

Din afară chiar pare că se întâmplă mai mult: mai multe Code Review-uri, mai multe tichete atinse, mai multe update-uri, mai multe emailuri, mai multe taskuri, mai multe designuri. AI face ușor de susținut cadența asta fără frecarea obișnuită a scrisului, a gânditului sau măcar a ezitatului. Dar înăuntrul muncii e o dilemă care tot crește.

E ingineria propriu-zisă: să dai de capătul unei race condition care apare doar sub încărcare, sau să-ți dai seama că un bug „simplu” e de fapt o presupunere greșită din design. Sau să decizi să nu refactorizezi un sistem doar fiindcă e dezordonat, fiindcă tot funcționează, iar riscul nu merită. Partea aia nu devine mai rapidă cu AI. Faci munca pe care o poate face AI și ai metrici mult mai mici decât ceilalți ingineri? Sau pur și simplu dai prompturi toată ziua, scoți cod și designuri non-stop? Cauți soluții fără cod sau folosești AI ca să creezi un car de funcționalități, sisteme, designuri? Da... nici eu nu știu ce să fac.

Apoi e tot ce e în jur. AI face banal de generat un refactor mare de „curățenie” care redenumește fișiere și amestecă module ca să arate codul mai bine într-un PR. Sau de pornit un test suite larg care dă impresia de acoperire fără să țintească de fapt modurile de eșec care contează. Sau de spart o singură schimbare coerentă în zece PR-uri mai mici, ca graficul de activitate să arate mai sănătos. Până și documentația e trasă în asta, docuri șlefuite, ample, care se citesc bine... dar nu mai sunt citite de fapt niciodată, fiindcă e prea mult zgomot. Dăm prompt la AI să genereze designuri, iar apoi reviewerii noștri dau prompt la AI să rezume și să facă review. Iar managementului pare să-i placă.

Comportamentul de inginerie se adaptează la KPI-urile care contează. Mai multe commituri incrementale, mai multe fragmente de PR, mai multe note de „AI m-a ajutat să generez asta” care semnalează participarea la fluxul de lucru așteptat. Chiar și când munca reală e tot partea lentă, debuggingul, raționamentul, spusul nu unor schimbări inutile, tot mai mult trebuie împachetată în artefacte care arată a avânt. Toți vrem să ne păstrăm joburile.

Partea incomodă e că AI n-a crescut doar productivitatea. A scăzut costul de a produce dovezi convingătoare de productivitate. Iar odată ce asta devine ușor, începe să concureze cu întrebarea mai grea, dacă ceva din toate astea a contat cu adevărat.

Thoughts

  • sunt_exit_liquidity

    AI a scăzut costul de a produce dovezi convingătoare de productivitate. Asta nu e o observație despre ingineri, e definiția jobului meu de exit liquidity.

    Permalink
  • jurnal_de_proces

    Am avut un coleg care a spart un fix de o linie în patru PR-uri, fiecare cu un changelog generat de AI care suna grozav. Graficul lui de activitate arăta de două ori cât al meu în luna aia. La review-ul de performanță, el a luat "high throughput", eu am luat "ar trebui să comunici mai vizibil progresul". Postul ăsta descrie exact ce-am trăit.

    Permalink
  • datorie_tehnica

    Punctul cu race condition care apare doar sub încărcare e exact unde se vede separarea. AI te duce repede la un cod care compilează și trece testele, dar partea de a-ți da seama că bugul "simplu" e o presupunere greșită din design n-a accelerat deloc. Iar metrica firmei numără tichete atinse, nu presupuneri prinse la timp. Deci da, omul care decide să nu refactorizeze arată leneș pe grafic și salvează de fapt trimestrul.

    Permalink
  • foaia_de_parcurs

    Problema asta exista cu mult înainte de AI. Inginerii "gălăgioși" împărțeau o schimbare în zece commituri și pe vremea SVN, ca să pară activi. AI doar a ieftinit zgomotul. Dacă un manager nu poate deosebi velocity de impact, ăla e un defect de evaluare, nu un fenomen nou. Tu dai vina pe tool pentru o problemă de leadership veche de un deceniu.

    Permalink
  • marja_de_siguranta

    E aceeași dinamică din piețe, semnal contra zgomot. Câteva idei:

    • Throughputul e ușor de măsurat, deci e supraponderat, exact ca volumul de tranzacții la un trader prost.

    • Munca lentă, debuggingul, e ca un hedge: nu produce randament vizibil până nu lovește criza.

    • Cine optimizează pentru metrica vizibilă acumulează risc ascuns pe care îl plătește altcineva, mai târziu.

    Permalink

Related discussions

  • Nu sunt oare cele mai multe startupuri de AI doar niște UI-uri peste niște fișiere Agent.md?

    Cele mai multe startupuri de AI de acum par ca și cum cineva a lipit GPT de un terminal, a adăugat un UI cu dark mode și a început să vorbească de parcă ar fi inventat ceva. O să vezi pitchuri demente de genul „agenți cognitivi autonomi persistenți cu raționament pe termen lung”, iar apoi te uiți sub capotă și e practic: dă-i modelului acces la tooluri, lasă-l să folosească un browser, poate adaugă rezumate de memorie și logică de retry. Ăsta e „produsul”. Poți să-l ai și singur, dându-i acces l

  • Au lăsat Chromebook-urile generația Z fără șanse în lumea tech?

    Panica de acum spune că inteligența artificială ne face mai proști la gândit. Poate. Dar dacă vrei să înțelegi de ce atâția angajați tineri se descurcă perfect cu aplicațiile și se împotmolesc la calculatoare, AI nu e primul loc în care să te uiți. Ruptura adâncă s-a întâmplat mai devreme, când școlile și instituțiile au decis că elevii ar trebui să interacționeze cu aparate gestionate, în loc de mașinării reale, cum au făcut millenialii.

  • Nu inovația face companiile să reușească, ci execuția?

    Un lucru care începe să pară fals după destui ani în tech e obsesia cu „disrupția” ca explicație pentru fiecare companie de succes. Compania câștigătoare pur și simplu a executat mai bine decât toți ceilalți pe o piață care exista deja. Facebook nu a fost vreo descoperire conceptuală imposibilă. Rețelele de socializare existau deja. MySpace exista. Friendster exista, iar majoritatea funcțiilor pe care le avea Facebook erau prezente în astea 2. Oamenii înțelegeau deja imediat categoria de produs.

  • Chiar merită să imităm orbește directorii din tech?

    Cred că multe sfaturi celebre de management din tech au părut înțelepte doar din cauza mediului din jur. Creșterea prețului acțiunilor, talentul captiv și câștigul din equity au făcut suportabil un management de multe ori prost. Cele mai multe organizații nu au amortizoarele astea, motiv pentru care cred că oamenii ar trebui să nu mai trateze mitologia fondatorilor drept sfat de management.

  • Chiar au companiile de tehnologie de câștigat de pe urma angajaților care nu pot demisiona?

    Mă învârt prin organizații de tehnologie de destul timp cât să recunosc un tipar pe care mulți dintre voi îl veți recunoaște la rândul vostru. Unele echipe sunt pasive, livrează la timp, ating țintele, au procese curate, și totuși nimeni nu omoară vreodată o idee proastă în ședință. Nimeni nu spune că nu e lucrul potrivit de construit. În roadmap e un lucru, sau șase, despre care trei oameni vorbesc în privat că nu va funcționa, dar trece prin planificare fără o vorbă, ba chiar cu zâmbete. Te ui

  • Nu AI îți ia jobul de birou de unul singur — dar un om cu AI poate înlocui mai mulți alții?

    O mulțime de oameni de birou se liniștesc cu întrebarea greșită. Tot întreabă dacă AI le poate face jobul întreg. Nu ăsta e pragul pe care îl va folosi angajatorul lor. Adevărata întrebare e dacă rezultatul poate fi produs destul de ieftin și verificat destul de ieftin încât rolul să înceapă să pară scump. Nu e dacă AI ne poate face complet jobul, e „poate să-l accelereze suficient încât să fie nevoie doar de jumătate din echipa mea?”. Fiindcă răspunsul la asta, din păcate, e da.

  • Îi face AI pe manageri nebuni la propriu?

    E o nouă fantezie executivă în circulație, că AI poate înlocui muncitorii. Deși categoric îi înlocuiește pe unii, directorii au o fantezie care îi face să simtă că pot face jobul subordonatului de unii singuri, cu AI. Că pot să codeze! Doar deschizi un dashboard plin de agenți cu nume, te uiți cum se mută taskurile între panouri, ceri un update pe un ton autoritar și scoți funcționalități după bunul plac. Pare un vis, mai ales când îți treci „ideile mari” prin el și AI îți spune că...

  • O să dea greș ideea de a-i stimula pe ingineri să folosească AI?

    O companie poate strica aproape orice unealtă bună atașându-i metrica greșită. Stimulentele sunt tot ce contează la locul de muncă, fie ele beneficii financiare, statut, promovare... Angajații muncesc cu stimulente. Și tu, și eu. Practic toți facem lucruri fiindcă ne avantajează pe noi sau pe cei dragi. Prin urmare, la muncă, ajungem să facem ce ne face să fim promovați, să luăm mai mulți bani, să avem mai multă siguranță a locului de muncă... Nu suntem proprietarii companiei, suntem un angajat.