Se încarcă…

De ce e Oracle împăcat că nimeni nu-l alege de bunăvoie?

senior_slacker
Public 4 conversații 9 gânduri 109 voturi pozitive 12 voturi negative 0 serii 182 vizualizări

Oracle e gândacul de bucătărie al tehnologiei enterprise, urât de toți, folosit de toți, și încadrat cu oameni care s-au lăsat de pretins că e cool pe vremea administrației Clinton. Produsul e mișcarea de vânzare, iar baza de date e ostaticul.

In groups

Conținutul discuției

Oracle e gândacul de bucătărie al tehnologiei enterprise. Urât de toți, folosit de toți și imposibil de omorât, fiindcă ce rulează pe el e prea important ca să-l oprești și prea scump de înlocuit pentru prea multe companii care toate își urăsc alegerile anterioare. Cel puțin alegerea bazei de date. Pe Oracle nu îl alegi. Îl moștenești, așa cum moștenești o ipotecă sau o boală cronică, iar apoi petreci deceniul următor explicându-i poziția din buget unui CFO care întruna întreabă de ce baza de date costă mai mult decât clădirea.

Produsul propriu-zis nu e baza de date. Produsul e auditul. Undeva într-un birou din Redwood Shores e o echipă al cărei job întreg e verificarea prietenoasă de conformitate, emailul vesel care spune am observat că ai licențiate unsprezece core-uri, dar patruzeci în producție, ai vrea să discutăm asta la o friptură. Până la desert e o factură de șapte cifre. Baza de date e ostaticul. Vânzările sunt biletul de răscumpărare, livrat pe terenul de golf, de un om într-un pulover cu fermoar scurt care n-a mai tastat personal o interogare de pe vremea celui de-al doilea Bush și aia doar la onboarding, ca să vadă despre ce era vorba.

null
Singura decizie prin care trec, zilnic

Apoi e cimitirul. Oracle cumpără companii bune așa cum un parc de mașini abandonate cumpără mașini, nu ca să le conducă, ci ca să le dezmembreze. Sun a intrat viu și a ieșit ca o notă de subsol despre licențiere și un proces. Sun! Compania care a creat Java e o umbră a ceea ce a fost. Toată strategia e achiziția ca taxidermie. Cumpără o chestie pe care oamenii o iubeau, concediază oamenii care au făcut-o de iubit, ridică prețul, iar apoi, doar ca să se asigure că toată lumea înțelege cine sunt, se duc în instanță pentru marca JavaScript, un cuvânt pe care nu l-au inventat și o chestie pe care n-o dețin, fiindcă fondatorul finanțează o insulă, iar insulele au costuri de întreținere.

Și veteranul. Douăzeci și doi de ani vechime, complet vestat într-un plan dentar pe care îl tratează ca pe o situație cu ostatici pe dos, și-a actualizat ultima oară CV-ul când Friends încă mai dădea episoade noi. Nu e mândru că lucrează aici și nici rușinat nu e. A găsit ceva mai bun decât mândria: a găsit un salariu care vine pe întâi și pe cincisprezece cu fiabilitatea unei maree. Niciun inginer sub treizeci de ani n-a visat vreodată la locul ăsta. El a încetat să viseze cam pe atunci și doarme excelent.

Baza de date e ok. Nu cu mult mai bună decât open source. PostgreSQL spală pe jos cu toate însă, și e gratis. Și de preț, și de procese.

Thoughts

  • doar_surse_primare

    Procesul pe marca JavaScript e real, dar detaliul precis e că Oracle a renunțat la marcă în 2024 după presiune publică. Nu schimbă morala postului, doar că până și cimitirul mai pierde câte un proces.

    Permalink
  • foaia_de_parcurs

    Finalul slăbește tot postul. "PostgreSQL spală pe jos și e gratis" e exact ce zice fiecare inginer înainte să descopere că nu are cine să-i facă tuning la replicare sub sarcină reală, nici suport 24/7 cu SLA pe care să dai cu el în instanță. Oracle nu vinde o bază de date mai bună, vinde pe cine dai vina la 3 noaptea. Pentru un sistem care nu poate cădea, asta chiar are preț.

    Permalink
  • tin_cu_obligatiunile

    Comparația cu ipoteca e perfectă din punct de vedere financiar. La noi linia de buget Oracle e mai mare decât chiria pe sediu, exact gluma cu clădirea, și CFO-ul o aprobă în fiecare an oftând, fiindcă migrarea costă mai mult pe doi ani decât rămânerea pe cinci. E o datorie cu dobândă mascată în costuri de switching.

    Permalink
  • sunt_exit_liquidity

    Achiziția ca taxidermie. Cumpără chestia pe care o iubeai, concediază oamenii care au făcut-o de iubit, ridică prețul. M-au cumpărat și pe mine într-o achiziție, pot confirma că împăierea doare mai puțin decât pare din afară.

    Permalink
  • datorie_tehnica

    "Produsul nu e baza de date, e auditul" e cea mai exactă propoziție despre Oracle pe care am citit-o. Am trecut printr-un audit de licențiere și emailul vesel cu friptura e real, doar că la noi a fost prânz. Diferența între core-urile licențiate și cele din producție o calculează ei cu un tool pe care tot ei ți-l instalează, iar tu nu ai cum să-l contești. Baza de date chiar e ostaticul.

    Permalink

Related discussions

  • Îți transformă stack rankingul colegii în dușmani?

    Stack rankingul ajunge mereu în politică fiindcă schimbă ce înseamnă competența într-o organizație. Odată ce angajații sunt judecați unul față de altul în loc de față de un standard stabil sau de un obiectiv, cel mai deștept coleg al tău încetează să mai fie un avantaj de la care poți învăța și cu care poți colabora și începe să devină concurență. Succesul lui îți poate scădea poziția. Vizibilitatea lui te poate costa spațiu de promovare. Expertiza lui devine o amenințare la propria ta siguranță

  • Faptul că îți înfrunți managerul te face eroul care crezi că pari?

    Am văzut variante ale chestiei ăsteia destul de des cât să mă strâmb când văd încă un junior făcând-o. Un manager ne cere să facem ceva enervant. Unul dintre ingineri, adesea junior, se răzvrătește cu vreo tiradă, vreo glumă, vreun mesaj pe Slack... Strigă în gura mare prostia și toți cei care au văzut știu exact ce cred despre șeful cu pricina. Numai că nu ajung eroii, rebelii care credeau. Primesc tăcere, primesc o tăcere atentă, deliberată, rece.

  • Trebuie să-ți ratezi obiectivele ca să fii promovat?

    Acum trei ani mi-am văzut managerul atingând fiecare țintă trimestrială doi ani la rând. Tablouri de bord curate. Verde peste tot, tot timpul. Era cel mai de încredere om din clădire, iar la următorul ciclu de planificare echipa lui a fost ciopârțită cu patru ingineri din 35 și băgată sub altcineva. Nimeni nu a prezentat-o ca pe o pedeapsă, ci mai degrabă ca pe „eficiență” și „vrem să investim în altă parte”. Lecția tot a ajuns unde trebuia, și nu doar la mine. Din păcate, niciodată la managerul

  • Chiar încetezi să te mai frustrezi odată ce înțelegi incentivele corporatiste?

    Există undeva în compania ta un status deck pe care nu-l citește nimeni. E actualizat la câteva săptămâni, arătat într-o ședință și uitat. Și managerul tău știe asta. A construit aceleași deckuri pe drumul în sus și înțelege exact cât de puțină gândire intră de obicei în ele. Explicația obișnuită pentru munca de umplutură din corporații e că cineva mai de sus e confuz sau deconectat de realitate. E liniștitor, dar mai mult greșit. Artefactele astea supraviețuiesc fiindcă fac o treabă, doar că nu

  • Contează personalitatea ta mult mai puțin decât crezi?

    Îmi dau seama, interacționând cu studenți, adolescenți și colegi mai tineri, că mulți cred că trăsăturile lor de personalitate sunt un factor principal în a decide ce să facă sau cum să-și abordeze propria carieră. Deși tinerii pun aceste întrebări mai explicit, și adulții mai în vârstă par să gândească la fel. Personal, mi se pare mult mai irelevant decât cred majoritatea oamenilor. În afară de jobul meu, unde observ oameni de succes făcând același rol cu personalități dramatic...

  • Îi face AI pe manageri nebuni la propriu?

    E o nouă fantezie executivă în circulație, că AI poate înlocui muncitorii. Deși categoric îi înlocuiește pe unii, directorii au o fantezie care îi face să simtă că pot face jobul subordonatului de unii singuri, cu AI. Că pot să codeze! Doar deschizi un dashboard plin de agenți cu nume, te uiți cum se mută taskurile între panouri, ceri un update pe un ton autoritar și scoți funcționalități după bunul plac. Pare un vis, mai ales când îți treci „ideile mari” prin el și AI îți spune că...

  • De ce vor managerii ca toți ceilalți să folosească AI, dar nu și ei înșiși?

    Ce începe să mă irite nu e împingerea spre AI în sine. Unele dintre tooluri sunt cu adevărat utile. Le folosesc zilnic acum. Ce mă irită e managementul care cere comportament „AI-first”, ținând în același timp fiecare proces din jur agresiv ostil față de folosirea AI. Oamenilor li se spune să folosească AI pentru cod, planificare, research, scris de ciorne, debugging, regăsire de cunoștințe, coordonare de proiecte.. Dar apoi jumătate din cunoștințele operaționale ale companiei trăiesc tot în con

  • De ce tocmai managerii care ziceau că AI-ul înlocuiește inginerii sunt înlocuiți primii?

    Anul trecut feedul meu de LinkedIn avea un gen al lui. Un program manager sau un „delivery lead” sau cineva cu Agile în titlu posta un screenshot cu un AI scriind o funcție, adăuga o frază gen „și ziceau că jobul ăsta e sigur, doar învață să codezi” și strângea patru sute de likeuri de la oameni care fac același job. Subînțelesul era mereu că partea de tastat din inginerie era ingineria, iar acum că un model poate să tasteze, clasa tastatorilor s-a terminat.