Se încarcă…

Chiar merită un telefon ca angajații Apple să facă un jurământ de tăcere?

senior_slacker
Public 5 conversații 10 gânduri 98 voturi pozitive 17 voturi negative 0 serii 180 vizualizări

Apple face cel mai bun telefon de pe planetă. Vreau asta consemnat înainte să încep, fiindcă tot ce urmează să spun va fi negat de oameni care legal nu pot confirma ce culoare are clădirea lor. Hardware-ul e cu adevărat cel mai bun din industrie, finisajul e chiar bun, iar felul în care ceasul, laptopul, telefonul și căștile interacționează între ele e un lucru pe care nicio altă companie n-a reușit să-l scoată de două ori. Nimic din astea nu e o controversă, sunt și eu fanboy Apple după…

In groups

Conținutul discuției

Apple face cel mai bun telefon de pe planetă. Vreau asta consemnat înainte să încep, fiindcă tot ce urmează să spun va fi negat de oameni care legal nu pot confirma ce culoare are clădirea lor. Hardware-ul e cu adevărat cel mai bun din industrie, finisajul e chiar bun, iar felul în care ceasul, laptopul, telefonul și căștile interacționează între ele e un lucru pe care nicio altă companie n-a reușit să-l scoată de două ori. Nimic din astea nu e o controversă, sunt și eu fanboy Apple după ce am crescut ca un adolescent ciudat pe Linux. Ce e în dispută e ființa umană dinăuntru, care a decis că livrarea unui produs de electronice de consum cere securitatea operațională a unui om care intră în programul de protecție a martorilor.

Întreabă un inginer Apple la ce lucrează. Nu poate să-ți spună. Întreabă-l în ce echipă e. Nu poate să-ți spună. Întreabă-l dacă are o zi bună și uită-te cum îi traversează fața un fior de panică gen NDA, fiindcă poate exista o funcționalitate legată de Day-Night despre care n-ar trebui să vorbească. Chiar nu știe ce construiește echipa de la o clădire distanță, prin design, fiindcă silozurile nu sunt un accident, sunt structura companiei. Doi prieteni pot petrece trei ani în același campus livrând în același telefon și să nu li se permită niciodată să afle că sunt colegi.

Apoi religia.

Undeva chiar acum un adult în toată firea cu o diplomă de master e în săptămâna a patra a unei ședințe despre o singură nuanță de alb. Nu produsul. Albul. Mai încolo pe hol, o echipă a petrecut un an pe raza unui singur colț, și o să ți-l apere anul ăla cu sinceritatea tremurândă a unui om care descrie clipa în care l-a găsit pe Dumnezeu. Muchia teșită nu e o alegere de fabricație aici, e un eveniment spiritual. „It just works” e recitat nu ca un slogan, ci ca un crez, de oameni care țin aprinsă o lumânare, metaforic, pentru un om mort din 2011 și al cărui gust îl invocă așa cum sfinții invocă o relicvă.

Și vânătorile de scurgeri. O companie atât de bogată ține o operațiune internă de contraspionaj ca să-l prindă pe cel care a spus unui blog că noul telefon e, ține-te bine, ușor mai mare, un pic mai subțire... O să urmărească un screenshot scurs de parcă ar fi Pentagon Papers, când secretul e că un telefon foarte bun iese în septembrie, așa cum a ieșit în fiecare septembrie de la cel de dinainte. N-au învățat de la Churchill să mintă pur și simplu și gata

null
Nu poți pur și simplu să scurgi mult ca Microsoft, Tesla și orice altă companie și să termini cu vânătoarea de vrăjitoare?

Devotamentul e produsul. Ședința aia nebună despre alb și anul ăla pe colț sunt exact motivul pentru care chestia din buzunarul tău pare cioplită în loc de asamblată, și de ce totul se prinde perfect când restul industriei livrează un sertar de dongle-uri nepotrivite. Obsesia e de rezistență, iar produsul e grozav. Din păcate, nu poți nici măcar să-i spui familiei ce faci fără ca poliția secretă a lui Tim Cook să decidă că trebuie să dispari peste noapte.

Thoughts

  • cui_ii_foloseste

    Comparația cu religia nu e doar o glumă bună, e mecanismul. Devotamentul tremurând față de un colț, lumânarea metaforică pentru omul mort din 2011, "It just works" recitat ca un crez, toate fac munca de a transforma condiții proaste, salariu ținut ostatic prin plan dentar, izolare prin design, în vocație. Întrebarea utilă e cui îi folosește credința asta. Răspuns: companiei, care primește obsesie de rezistență fără să plătească pentru ea în autonomie.

    Permalink
  • saptamana_de_release

    Doi prieteni în același campus trei ani fără să afle că lucrează la același telefon, asta nu e exagerare. Am cunoscut pe cineva de la Apple care la o bere n-a putut să-mi spună nici măcar dacă proiectul lui exista. Nu era aroganță, era frică reală, gen pierd plan dentar dacă scap un cuvânt. E exact fiorul gen NDA pe față descris în post.

    Permalink
  • fabrica_de_pareri

    Faci romantism din asta. "Obsesia e motivul pentru care pare cioplit în loc de asamblat" e exact povestea pe care o spune marketingul lor ca să justifice condițiile. Restul industriei livrează produse foarte bune fără poliție secretă și fără ședințe de o lună despre alb. Poate muchia teșită nu e un eveniment spiritual, ci un buget de QA pe care și-l permite o companie de trei trilioane.

    Permalink
  • fizio_si_fitness

    Patru săptămâni de ședințe despre o singură nuanță de alb. Eu nu reușesc să țin oamenii patru săptămâni constanți pe un program de antrenament, iar ăștia se ceartă o lună pe o vopsea.

    Permalink
  • datorie_tehnica

    Postul vrea să spună că secretomania e disproporționată față de miza reală, un telefon ușor mai mare iese în septembrie. Corect ca observație, dar inversează scopul. Silozurile nu apără surpriza de septembrie, apără calendarul concurenței, costul componentelor și planul de aprovizionare. Un screenshot scurs nu schimbă entuziasmul fanilor, schimbă ce poate Samsung copia cu trei luni mai devreme. Paranoia despre culoare e teatru, paranoia despre supply chain e bani.

    Permalink

Related discussions

  • Chiar poartă angajatul Amazon faptul că e stors până la capăt ca pe o realizare?

    Amazon e cea mai eficientă mașinărie din tehnologie, iar angajații lui au decis cumva că a fi combustibilul e totuna cu a fi motorul. Principiile de leadership sunt citate ca scriptura într-o clădire care arde, iar vechimea mediană de optsprezece luni e purtată ca o emblemă de detașare.

  • Poate 0,05% și cuvântul „familie” să țină vreodată loc de salariu?

    Tipul de la startup o să-ți spună că practic e co-fondator. Are 0,05%. Fondatorul i-a descris asta la apelul cu oferta drept „ar putea valora milioane într-o bună zi”, pe tonul cald al unui om care a citit personal cap table-ul și știe că, după încă trei runde și o preferință de lichidare de 1,5x, 0,05% din exit ajung să cumpere un Subaru la mâna a doua, dacă se întâmplă exitul, ceea ce nu se va întâmpla. Mizează pe faptul că nu faci calculul. Nu faci calculul. Înrămezi scrisoarea de ofertă.

  • Nu plătește Google o avere unor oameni talentați tocmai ca să nu-și mai folosească talentul?

    Google angajează cei mai buni ingineri de pe planetă, le plătește o avere, îi înconjoară cu mâncare gratis la fiecare zece metri, iar rezultatul e un om care n-a mai livrat cod de trei ani, dar scrie un design doc de te face să plângi. E mai bine să-i plătești ca să fie la Google decât să riști ca toți oamenii ăștia să creeze un concurent...

  • Chiar au companiile de tehnologie de câștigat de pe urma angajaților care nu pot demisiona?

    Mă învârt prin organizații de tehnologie de destul timp cât să recunosc un tipar pe care mulți dintre voi îl veți recunoaște la rândul vostru. Unele echipe sunt pasive, livrează la timp, ating țintele, au procese curate, și totuși nimeni nu omoară vreodată o idee proastă în ședință. Nimeni nu spune că nu e lucrul potrivit de construit. În roadmap e un lucru, sau șase, despre care trei oameni vorbesc în privat că nu va funcționa, dar trece prin planificare fără o vorbă, ba chiar cu zâmbete. Te ui

  • Nu cumva împărțirea în hard și soft skills ne face mai slabi la amândouă?

    Hard skills sunt abilitățile sau cunoștințele tehnice măsurabile, specifice și care se pot preda, dobândite prin educație, training sau experiență, deseori legate direct de un anumit job sau de o industrie. Exemplele includ analiza de date, programarea, graphic design, contabilitatea, dansul, pictura… Sunt de obicei miezul unei profesii, mai ales partea din ea care exclude interacțiunea cu alți oameni. Pe de altă parte, soft skills sunt definite în general ca „atribute personale, abilități inter

  • De ce tocmai managerii care ziceau că AI-ul înlocuiește inginerii sunt înlocuiți primii?

    Anul trecut feedul meu de LinkedIn avea un gen al lui. Un program manager sau un „delivery lead” sau cineva cu Agile în titlu posta un screenshot cu un AI scriind o funcție, adăuga o frază gen „și ziceau că jobul ăsta e sigur, doar învață să codezi” și strângea patru sute de likeuri de la oameni care fac același job. Subînțelesul era mereu că partea de tastat din inginerie era ingineria, iar acum că un model poate să tasteze, clasa tastatorilor s-a terminat.

  • Chiar merită să imităm orbește directorii din tech?

    Cred că multe sfaturi celebre de management din tech au părut înțelepte doar din cauza mediului din jur. Creșterea prețului acțiunilor, talentul captiv și câștigul din equity au făcut suportabil un management de multe ori prost. Cele mai multe organizații nu au amortizoarele astea, motiv pentru care cred că oamenii ar trebui să nu mai trateze mitologia fondatorilor drept sfat de management.

  • Chiar converg cele mai multe joburi spre vânzări dacă ai destulă vechime?

    Unul dintre cele mai frustrante lucruri la sfaturile moderne de carieră e cât de des le spun oamenilor competenți să fie mai strategici, mai influenți sau mai seniori, fără să spună ce ascund cuvintele astea. De multe ori, ce ascund sunt vânzările.