M-am înscris la cam toate cercurile și colectivele din facultate și acum alerg de la o ședință la alta până uit unde mi-am lăsat învățatul. Stau la Oradea și am un calendar atât de plin încât în aceeași seară se calcă trei lucruri. Râd de asta înainte s-o facă altcineva, fiindcă încep să văd cât mă costă faptul că nu știu să spun nu. Da la tot înseamnă, până la urmă, să nu duci nimic ca lumea la capăt.